Verona este un oraș care merită, cu siguranță, mult mai multă atenție decât i-am acordat eu în cele câteva ore în care l-am vizitat. Însă, (m)i-am promis să revin și să-i aprofundez splendoarea și istoria. Ceea ce urmează este descrierea unei plimbări scurte și relaxate prin romantica Verona.
Am început plimbarea pătrunzând în Piazza Bra pe lângă Palazzo Barbieri (în prezent, Primăria), construit în 1838. Imediat, în față, se înalță maiestuoasa Arena di Verona, amfiteatru roman, al doilea ca mărime după Colosseumul din Roma. Ceea ce vedem astăzi este partea interioară, deoarece zidul exterior, construit în grabă de Împăratul Gallienus în 265 A.D., s-a prăbușit aproape în întregime. O ramășiță din el, Ala (aripa), se poate vedea în spatele Amfiteatrului, în Piazza Mura di Gallieno. Arena găzduia, inițial, lupte de gladiatori, vânători și alte evenimente spectaculoase. Ulterior, începând cu 1913, a devenit scena inimitabilă a unor grandioase spectacole de operă, destinate să încânte mari mulțimi de oameni.
După ce am făcut câteva poze și am savurat un cappuccino cu ochii la Arena, am pornit pe Via Giuseppe Mazzini către Piazza delle Erbe. Aici am admirat Domus Mercatorus, ale cărui creneluri și porticuri în stil romanic, datând din 1301, au fost alterate de restaurările din secolul XIX. Palazzo Maffei datează din 1668 și poate fi recunoscut după cele șase statui ale zeităților păgâne: Hercule, Jupiter, Venus, Mercur, Apollo și Minerva. În poza de mai jos veți regăsi doar cinci dintre ele 😀 . Cum privești din față, în stânga palatului se află Torre del Gardello. Pe partea de nord-est a pieței se află Casa Mazzanti, ușor de recunoscut după frescele cu imagini mitologice, datând din secolul XVI, între timp restaurate. Privirea va descoperi, apoi, Arco della Costa, care își ia numele după o coastă de balenă ce atârnă sub el, și Palazzo della Ragione, cândva Primărie, și în care pot fi admirate fresce impresionante. Palatul este împodobit cu Turnul Lamberti, înalt de 83 de metri, cel mai înalt din oraș, a cărui construcție a început în 1172 și a fost terminată în 1464. În piață se află și monumente mai mici (coloana “Leul Sfântului Marcu” – o copie de secol XIX; originalul, datând din secolul XVI, a fost distrus de Iacobini -, Fântâna Madonnei Verona (1368), Berlina”(1410), un tabernacol din secolul XV, dar și o veselă piață de fructe și zarzavaturi.
Am intrat, apoi, în Piazza dei Segnori pe sub Porta Bombardiera (1687). Aici pot fi admirate mai multe clădiri impozante: Palazzo del Capitano, Palazzo degli Scaligeri (Prefectura), Domus Nova. Statuia lui Dante (1865) domină piața, iar în spatele său se află splendida Loggia del Consiglio (1476-1493), decorată cu statui ce îi reprezintă pe Catul, Pliniu, Emilius Macro, Vitruvius și Cornelius Nepo. În Piazza dei Segnori vă puteti relaxa la Caffe Dante, care își păstrează interiorul original de secol XIX.
În imediata apropiere se află mica biserică Santa Maria Antica și impresionantele morminte exterioare ale unor reprezentanți ai familiei Scala de prin secolul XIV, decorate într-un spectaculos stil gotic.
După ce am mai rătăcit puțin pe străduțe și prin Piazza Viviani, am ajuns la “Casa lui Romeo“, care pare-se că ar fi aparținut lui Cagnolo Nogarola, nicidecum familiei Montecchi (Montague). Destul de aproape, pe Via Cappello, legenda spune că se află “Casa Julietei“. Aici, o ciripeală și o hlizeală unanimă. Pereții gangului ce duce spre curtea interioară, ornată cu faimosul balcon, sunt plini de post-ituri cu mesaje amoroase sau direct inscriptionați cu nume și inimioare săgetate de Amor. În curte, plin de adolescenți, dar nu numai, ce se fotografiază cu statuia Julietei, cu zidul de lăcățele personalizate ce protejează dragostea a mii de cupluri din lume sau urcă în balcon pentru o poză-suvenir. Totuși, eu am reușit să prind balconul gol. 😀
Chiar dacă tragica poveste a tinerilor îndrăgostiți, imaginată de William Shakespeare în Verona, este exploatată acum în scopuri turistice, orașul are cu siguranță un aer romantic, cu străduțe înguste și mici terase, numai bune pentru plimbări de mână și prânzuri sau cine ochi-în-ochi! Mie mi-a plăcut și îmi doresc să revăd Verona pentru că simt că mai sunt multe taine de descoperit acolo.
Următoarea oprire: Pavia 😉
