…mă devorează. De la un timp. Puțin timp.
Obișnuiam să mă definesc ca cititor pasionat și cu metodă, preocupat definitiv și exclusiv de lectură. “A citi” devenise rugăciunea mea zilnică, fără de care ziua era oarecare.
Deodată, impetuos și intempestiv, “a scrie” s-a iscat în mine, m-a ocupat și mă instigă insistent să-i dau cuvântul. Mă amenință, ma asaltează, se insinuează și “îmi amestecă pe carte toate rândurile”, cum spunea un vers sentimental al lui Demostene Botez, îmi abate toate gândurile spre el și nu îmi oferă altă soluție decât să îl conjug la persoana I, indicativ, prezent.
Eu scriu…

• 
• Tweet