Varadero, poate chiar mai mult decât Havana, este un loc al contrastelor. L-aș compara cu un vas de croazieră cu vopseaua cojită pe ici, pe colo, cu niturile ușor ruginite, cu mobilier decrepit în cabine și personal cu uniforme descusute și decolorate, dar navigând cu demnitate prin limpezi ape verzi-albăstrui, oglindindu-se în ele și poleindu-se cu splendoarea lor.
Privită cu ochii unui cubanez obișnuit, Varadero este mai mult decât o stațiune de agrement. Este o rezervație turistică de lux. În viziunea unui turist occidental, însă, stațiunea este mult sub standardele turismului de 4 sau 5 stele, dar este exotică și mai accesibilă ca prețuri față de insulele învecinate. Pentru est-europeni, Varadero seamănă mult cu stațiunile de la Marea Neagră din anii ’80-’90, doar că restaurantele și barurile sunt mult mai prospere.
Distanța rutieră între Havana și Varadero este de aproximativ 150 de kilometri și trece prin frumoasa vale a râului Yumuri, traversând cel mai înalt pod al Cubei, Bacunayagua, înalt de 110 metri, ridicat în anii ’60 peste un peisaj verde, liniștitor, înțesat de clinici specializate în tratamentul stresului, astmului și hipertensiunii.
Varadero ocupă Peninsula de Hicacos, lungă de circa 20 de kilometri și lată de 1,2. Plajele sale sunt scăldate de apele Oceanului Atlantic, pe stânga, iar pe partea dreaptă a peninsulei se pot face sporturi nautice în Golful Cardenas.
Orășelul Varadero și stațiunea propriu-zisă se află pe partea stângă a peninsulei, iar accesul în zona hotelieră se face trecând de o barieră. Pentru că Varadero este menită în exclusivitate turiștilor străini, iar singurii cubanezi întâlniți sunt cei care fac parte din personalul hotelier. Ei sunt percheziționați zilnic, când vin și când pleacă de la serviciu, pentru a nu avea asupra lor obiecte periculoase sau care nu le aparțin. Sau informații contra-revoluționare.
Zona hotelieră se întinde pe toată lungimea stațiunii, iar înspre capătul ei am observat că se construiește cu avânt. Atenție, însă: acolo plaja se îngustează serios și trebuie parcursă o distanță considerabilă spre zonele mai nisipoase. Cazarea în hotelurile din Varadero funcționează doar în regim all-inclusive, iar recomandarea mea este să alegeți hotelurile de cinci stele, deoarece cu siguranță oferă servicii superioare și sunt mai bine îngrijite. Nu veți găsi terase sau gherete cu răcoritoare pe plajă; fiecare turist se alimentează de la barurile resortului de care aparține și nu va putea cumpăra de la barul hotelului de alături. Doar în oraș există restaurante și baruri independente, dar pe plajă sunt totuși destul de rare și acolo.
Noi am ales hotelul Melia las Antillas, care, în afara unor mici incoveniente, s-a dovedit o alegere satisfăcătoare. În afară de divertismentul specific cazarii la all inclusive (jocuri de piscină, un program artistic cam răsuflat, o discotecă oarecare și două mese de biliard delabrate), există multe alte oportunități de relaxare și distracție, atât pe plaja hotelului, cât și în restul stațiunii. Le voi descrie pe rând.
Pe plajă se poate juca volei sau petanque, se pot închiria caiace și hidrobiciclete, se pot cumpăra excursii cu o barcă care duce spre o zonă bună pentru scufundări. Am fost într-o astfel de excursie și mi-a depășit așteptările, deoarece eu îmi propusesem doar să mă plimb, să înot și să fac plajă pe barcă, nefiind un mare fan al scufundărilor. La fața locului mi-am schimbat un pic planurile. Cel care conduce barca către zona cu pești este “înarmat” cu…pâine, pe care o aruncă în apă în apropierea scufundătorilor sau a celor care doar înoată, ca mine. E o senzație deopotrivă stranie și plăcută, dar și amuzantă să simți atingerea peștilor agitați să prindă bucățica de pâine chiar de lângă fața sau mâna omului.
De la hotel se pot cumpăra felurite excursii, pe apă sau pe uscat, către zone mai apropiate sau mai îndepărtate. Pentru că noi am prins o perioadă cam ploioasă nu am reușit să facem excursia cu catamaranul către Cayo Largo, o zonă în care se pot face scufundări și bălăceli cu delfinii. Însă, chiar dacă sub un cer mohorat, nu am ezitat să ieșim cu sky jet-urile și bărcile rapide în Golful Cardenas unde am avut parte de o oră de distracție pe cinste.
În apropierea hotelului Melia Las Antillas se află delfinariul din Varadero, unde sunt două spectacole pe zi. Cine dorește să se scalde cu delfinii într-o apă de culoare incertă, trebuie să cumpere excursia de la hotel (89 de CUC/persoană, adică aproximativ 89 de euro ;)) ). Dacă doriți să vedeți doar spectacolul, fără baia cu delfinul, vă recomand să cumpărați biletul direct de la ghișeul delfinariului. Costă doar 15 CUC!
Tot de la hotel pot fi cumpărate excursii de o zi către Havana sau Santa Clara-Trinidad-Cienfuegos, dar aceasta din urmă este destul de obositoare. Distanțele către aceste trei orașe sunt mari, astfel că timpul de vizitare efectivă e foarte redus. Din 15 ore cât poate dura excursia, doar 3-4 sunt alocate orașelor propriu-zise. Restul, plimbare cu autocarul.
Nu vă recomand să cumpărați bilete la concertul tip Buena Vista Social Club, care are loc în sala de conferințe a hotelului Melia Las Americas. Este o șușă ordinară, care exploatează notorietatea mondială a unei trupe, scoțând pe scenă indivizi lipsiți de talent sau voce și bătrânei care au respirat vreodată același aer cu îndrăgiții cântăreți originali. Dintr-un spectacol de două ore, merită menționați dansatorii, instrumentiștii și 2-3 momente muzicale și coregrafice. În rest, o umplutură de toată jena.
Dacă aveți chef de plimbare prin Varadero, o puteți face cu biciclete (arhaice, fără frâne și grele ca bolovanii) sau cu scutere. Stațiunea nu duce lipsă de atracții naturale, în special în zona Punta Hicacos, unde puteți vizita Cueva De Ambrosio (o peșteră în care sunt picturi din era pre-columbiană), Cueva de Musulmanes și cactusul gigant, El Patriarca, (înalt de peste 6 metri și, pare-se, singurul martor rămas al venirii lui Columb pe plajele cubaneze).
În oraș, nu sunt prea multe obiective turistice de vizitat, dar Iglesia de Santa Elvira, Parque Retiro Jose și Parque de 8000 Taquillas pot fi bune prilejuri de plimbare. Cum scriam și mai sus, în oraș s-au înmulțit restaurantele și terasele, tarabele și gheretele cu suveniruri, ba chiar se pot închiria camere la hostel sau la particulari, lucru inimaginabil cu 10 ani în urmă.
Varadero este, așadar, o stațiune de relaxare în care mii de turiști vin pentru o vacanță exotică. Încă mai este mult de renovat și investit până la atingerea standardelor moderne de turism. Estimarea mea este că, în următorii 10 ani, turismul în Varadero, dar și în restul Cubei se va dezvolta spectaculos și, atunci, țara va străluci din nou, ca odinioară, între insulele din regiune. Vestea bună este că acum există deschidere pentru dezvoltarea infrastructurii turistice și se încurajează, cu anumite limite, desigur, inițiativele private în domeniu.
Mi-ar plăcea să revăd Cuba, cum spuneam, în 10 ani, renăscută din ruina de azi, dar atunci aș vrea să vizitez și celelalte orașe, mai mici sau mai mari, călătorind independent de sistemul all-inclusive. Cuba merită parcursă cu rucsacul în spate și savurată într-o vacanță de cel puțin două săptămâni.
Santiago de Cuba, Santa Clara, Trinidad – sper să ajung și la voi într-o zi!
Călătorie posibilă cu sprijinul agenției Pink Travel
