Poate a fost doar o întâmplare fericită, dar prefer să cred că a fost să fie 2022 anul în care să mă bucur îndoit de frumusețile Keniei. Dacă în prima explorare, pe care am descris-o aici, ne-am integrat rapid într-un grup deja format, șase luni mai târziu, în a doua vacanță, am fost primii oaspeți care au pășit în Waridi House, pensiunea prietenilor de la Pink Travel, situată în Watamu, pe plajele însorite ale Oceanului Indian.

Watamu este un sat de pescari poziționat în partea de nord a golfului Turtle și principala sa atracție sunt plajele kilometrice scăldate de ape turquoise sub care se ascund recifuri doldora de peștișori colorați, stele de mare și flora specifică. Chiar arată ca într-o carte poștală cu palmieri și apusuri superbe într-un peisaj autentic, nealterat de construcții dizarmonice care să încapă turismul de masă. Este o destinație turistică foarte populară printre italieni, foarte mulți fiind și proprietari de pensiuni și rezidenți vechi ai satului. Astfel că salutul cu frecvența cea mai mare este Ciao!
Indiscutabil, vedetele locului sunt plajele, iar prima care ne-a întâmpinat a fost Papa Remo, cu o petrecere de Revelion ca în filme: dans pe nisip, la țărmul oceanului, sub lumina lunii. Cel mai aproape de Waridi House este plaja Tamu, dar la distanțe mai lungi sau mai scurte se pot face băi de soare la Barracuda (unde se pot vedea pui de rechin în apa mică de lângă țărm), Safina și Jacaranda. În timpul unei excursii de tip blu safari am văzut delfini și țestoase, am explorat o pădure de mangrove cu caiacul și, desigur, ne-am scăldat în apele calde și azurii ale oceanului.

Ruinele de la Gedi, aflate la aproximativ 10 km de Watamu, datează din secolele X-XII și numele se pare că face aluzie la bogatele izvoare de apă dulce din zonă, deoarece gede înseamnă prețios într-un dialect vorbit de o populație locală. La apogeul său, orășelul se întindea pe 20 de hectare, avea o populație de 3,000 de oameni și opt moschei. Lângă Marea Moschee, al cărei acoperiș masiv se sprijinea pe 18 coloane, se află un puț adânc de 15m, iar în apropiere se pot vizita curtea ceremonială de unde sultanul se adresa supușilor, un mormânt ornat cu o coloană (posibil inspirat de mormintele din Etiopia sau Madagascar) și Palatul, construit în secolul XV, care acoperea 900 de m² și a adăpostit trei generații de sultani cu haremul aferent.
Intrarea și ieșirea din complexul arheologic sunt prilej de amuzament datorită jucăușelor maimuțele Sykes care se așează la poză pe umerii sau creștetul turiștilor în schimbul alunelor și bananelor. Câteodată, din prea mult entuziasm, pe haine sau scăfârlie e posibil să rămână și “mulțumiri” mai puțin plăcut mirositoare. Bleah!

Foarte aproape de ruine se află pădurea Arabuko Sokoke, în care se adăpostesc numeroase specii de păsări și fluturi, și crângul de mangrove Mida Creek, gazdă primitoare pentru alte exemplare iubitoare de apă. Tot aici puteți admira apusul de la bărulețul Lichthaus, asta dacă nu vă topiți înainte sub razele de foc.
În Watamu se mai poate vizita ferma de șerpi Bio-Ken, dacă doriți să vedeți de aproape cobre, vipere și toate cele trei tipuri de mamba, iar la aproximativ 65 de kilometri puteți trepăduși prin depresiunea Marafa, popular denumită Hell’s Kitchen/Bucătăria Iadului. De ce? Din cauza recordurilor de temperatură diurnă! Cel mai apropiat oraș mai mare este Malindi.

Locurile care mi-au plăcut cel mai mult pentru prânz sau cină în Watamu au fost: Papa Remo Beach Restaurant, Liar’s Club, Tamu Beach Restaurant și Willy Beach Bar.

Pentru mine farmecul țărilor din sudul Africii rezidă în frumusețea vieții sălbatice, așă că am întrerupt relaxarea dulce de la Waridi House pentru două zile de safari în Tsavo Est, cel mai apropiat parc național de Watamu. Am ales pentru cazare tot Ashnil Aruba Lodge, iar cel care ne-a condus pe drumurile roșiatice ale parcului a fost Kevin, care ne-a fost ghid și în explorarea anterioară. Au fost două zile intense, obositoare, dar chiar și așa, mi-aș fi dorit să nu se mai termine ca să mă pot bucura și mai mult de emoțiile acestui tip de experiență: căutarea animalelor cu privirea, satisfacția descoperirii, admirarea lor cu respirația oprită.

Cred că din tonul entuziast al acestor două articole reiese clar că recomand Kenia din toată inima, atât experiența safari, dar și relaxarea cu un gin Ko Tambuzi în grădina pensiunii Waridi.

P.S. Întrebări legate de vaccinuri, protecție anti-malarie, formalități, zboruri, moneda locală și alte curiozități aștept în secțiunea de comentarii.