Contrar așteptărilor, trecerea frontierei din Africa de Sud în Botswana nu a durat foarte mult. O codiță scurtă pentru vizarea pașapoartelor, apoi controlul superficial al mașinilor. Sfat pentru camperi: ascundeți bine în frigider sau în mașină carnea pentru grătar și fructele! Oricât de superficial este controlul, acestea sunt produse supuse unor reglementări stricte de călătorie, așa că le veți privi cu regret confiscate și abandonate pe un trotuar de frontieră. :((

Diversitatea speciilor și numărul mare de animale sălbatice fac din Botswana una dintre cele mai căutate destinații de safari din Africa. Delta Okavango, deșertul Kalahari și Parcul Național Chobe sunt denumiri care ne gâdilă plăcut urechile încă de pe vremea copilăriei alb-negru cu Teleenciclopedia și până la mai recentele și coloratele National Geographic Wild și Animal Planet. Toate acestea și încă câteva se află în Botswana și prin ele mișună enorme turme de elefanți, felinele vânează, rinoceri, antilope și zebre pasc, girafe grațioase ciugulesc frunze de acacia și toate sorb însetate din puținele ochiuri de apă existente.

Am intrat în Botswana prin est și ne-am îndreptat, pe ruta Palapye – Francistown – Nata, spre prima oprire: insula Kukonje din deșertul salin Makgadikgadi/Nxai. Rețeaua de lacuri sărate existente forma pe vremuri imensul lac Makgadikgadi, dar acesta a secat cu multe milenii în urmă. Insula este situată în estul lacului Sowa (Sua). Dacă în sezonul ploios aceste lacuri se acoperă parțial cu o peliculă de apă provenită din râurile Nata și Boteti, în cel uscat, insulele precum Kukonje sunt accesibile mașinilor 4×4 și se poate campa sub baobabi seculari sau chiar milenari.

Ceea ce am și făcut, alegând locul de campare numărul 4, situat sub un baobab generos. Măreția baobabilor, imensitatea lacului acoperit de o crustă subțire de sare, răsăriturile și apusurile spectaculoase fac din acest loc unul ideal pentru campare în sălbăticie. Nu are sursă de apă sau electricitate, are doar un closet rudimentar curat, dar peisajul îți taie respirația. Atenție! Bucățile de lemn de baobab care zac pe jos pot dăuna grav cauciucurilor auto care trec prea aproape, iar răzbunarea prin ardere în foc de tabără nu funcționează: acest tip de lemn arde mocnit, fără să ofere căldură sau măcar frumusețea flăcărilor…până te enervezi și îl acoperi cu nisip. Așadar, după ce am schimbat cauciucul bosumflat, am deschis corturile și am așezat așternuturile, am încins braaiul de rigoare și, după cină, ne-am luat frontalele și niscai licori la purtător și am făcut o plimbare sub luna aproape plină pe lacul alb de sare ce se întindea până departe, la orizont.
În penultima noapte a călătoriei am revenit în acest loc încărcat de magie, ne-am recapitulat impresiile și, pe lângă grătar, am încins chiar și un dans.
Inutil de precizat că de fiecare dată, pe drumul până la insulă și înapoi, băieții au atins viteza maximă a mașinilor, lacul secat fiind o excelentă pistă de rally raid.

Pe ruta Nata – Kazungula – Kasane am ajuns la Senyati Safari, unde am petrecut două nopți printre elefanți. Campingul, neîngrădit, este așezat lângă un ochi de apă înconjurat de vegetație foarte atrăgătoare pentru elefanți și rumegătoare, la rândul lor foarte interesante pentru carnivore. Terasa de lângă recepție este un foarte plăcut loc de vizionare a animalelor care se strâng seara la adăpat. Un buncăr săpat sub terasă duce chiar lăngă baltă, unde, în deplină liniște, printr-o fantă îngustă, se pot admira sălbăticiunile de la doar câțiva metri. Noaptea, animalele rămân prin apropiere și se văd sau se aud cu ușurință din cort sau bungalow.
Pentru că este amplasat la cățiva metri de frontiera cu Zimbabwe, de la Senyati se pot face excursii de o zi la cascada Victoria.

Ne-am petrecut următoarele două zile în nucleul central al vieții sălbatice din Botswana: Parcul Național Chobe și Rezervația Naturală Moremi, parte din Delta Okavango.
Parcul Chobe acoperă aproape 11,000 de km² și este greu de descris abundența de animale sălbatice ce se preumblă pe aici în căutare de locuri de pășunat sau de adăpat.
De departe cel mai emoționant moment al călătoriei a fost cel în care ne-am căutat drumul către camping printre enorme turme de elefanți mai mult sau mai puțin calmi, aflați la masă sau pe traseul spre apă. Deși sunt oarecum obișnuiți cu intruziunea turiștilor în habitatul lor, elefanții nu sunt mereu prietenoși sau indiferenți. Atunci când am văzut semnale de ostilitate (trompă ridicată, privire atentă și fixată pe intrus, fluturare din urechi etc),  ceea ce am putut face ca să evităm agravarea situației a fost să ne păstrăm calmul (esențial), am oprit motorul mașinii și orice altă sursă de zgomot, am așteptat pe loc trecerea animalelor sau am dat ușor cu spatele dacă terenul a permis. NU am coborât din mașină, NU am claxonat, NU am țipat (decât în gând)! NU am aruncat cu obiecte! Elefanții sunt foarte teritoriali și inteligenți și de cele mai multe ori avertizează omul că a venit în vizită în momentul nepotrivit – poate în timpul unei certe conjugale. Am avut mereu în minte ideea că suntem musafiri nepoftiți, dar tolerați, așa că am respectat regulile “casei”.
Locul de campare Magotho este amplasat pe malul râului Kwai din rezervația Moremi, în deplină sălbăticie. Promit să nu uit vreodată seara petrecută printre elefanți discreți și antilope grațioase, vizita la cort a unui viezure melifer și a unei hiene curioase, sub o eclipsă parțială de Lună și într-o liniște și pace de dinainte de apariția omului pe lume.
Rezervația naturală Moremi acoperă 5,000 de km² și reprezintă aproximativ o treime din Delta Okavango. Este habitat generos pentru numeroase mamifere și păsări. Aici am văzut și am fotografiat cele mai multe animale și aș reveni dacă aș mai ajunge din nou în Botswana.

Principala poartă spre Delta Okavango se deschide din orașul Maun, în care am poposit și noi pentru două nopți la Maun Rest Camp. Dintre activitățile posibile în deltă, am ales survolarea sa cu o avionetă cu șase locuri și recunosc că experiența nu m-a entuziasmat. Fără să fie în vreun fel vina domnișoarei de la manșă.
După cinci ani secetoși, Delta Okavango e mai mult secată. Totuși, am văzut mai multe animale decât mi-a permis balansul continuu să fotografiez.

Itinerarul din Botswana a fost foarte solicitant, cu treziri odată cu zorii și mulți kilometri parcurși zilnic ca să putem ajunge în toate locurile sălbatice pe care le aveam în vizor. Astfel, contactul cu localnicii a fost minimal, dar, atunci când a fost posibil, am surprins câteva portrete ale Africii umane.
Indicii macroeconomici plasează Botswana printre țările prospere din regiune, însă aspectul oamenilor și al locuințelor din orășele și sate nu pare conform cu cifrele din statistici și imaginile sunt elocvente. E drept că nici satele și orașele României nu se compară cu omoloagele lor din Uniunea Europeană…

În Africa, răsăriturile și apusurile sunt spectacole în sine și se derulează în doar câteva minute. Culorile pictate pe cer sunt identice atât la 6:00, cât și la 17:30.
Dimineața, Soarele se avântă pe cer de parca e tras repejor de o ață invizibilă, iar seara cade cu o viteză amețitoare de abia ai timp să ajungi la aparatul foto. Totuși, am fost pe fază de câteva ori. 😉