M-am întors acum câteva zile dintr-o scurtă călătorie prin Italia. Destinația inițială era Milano, dar buna mea prietenă, care m-a invitat și m-a răsfățat timp de cinci zile, m-a plimbat și prin Pavia, Verona și Sirmione. Fiecare oraș e frumos în felul său și încărcat de istorie și cultură.

Voi începe povestea acestei călătorii cu Sirmione, un orășel plasat pe o peninsulă din sudul lacului Garda, în același timp veche și vestită stațiune termală. Este situat la aproximativ 124 km de Milano și 36 km de Verona, mă refer la distanța rutieră, care se parcurge, desigur, pe autostradă. Eu am petrecut doar câteva ore în Sirmione, dar este un loc foarte potrivit pentru excursii de o zi sau un week-end.

Există vestigii care atestă existența localității încă din Epoca Pietrei, iar o vilă de vacanță construită de o familie de romani bogați înca poate fi văzută. Intrarea este străjuită de vechiul castel Scaligero, construit în secolul XIII ca parte a unui sistem de fortificații menit să apere Verona. Un episod sângeros în frământata istorie a regiunii este cel în care 2.000 dintre locuitorii din Sirmione au fost arși pe rug în Arena din Verona, fiind considerați eretici din secta Catarilor.
Așa cum spuneam, Sirmione este o importantă destinație termală. Apele termale provin din izvorul Boiola, aflat la 20 metri sub pământ, chiar în lacul Garda. Stratul de roci din care izvorăște apa este parte din Muntele Balso și este foarte bogat în minerale (iod, sulf, săruri, cloruri, bromuri) care dau proprietăți terapeutice acestor ape. Au o temperatură de aproximativ 70 de grade Celsius atunci când ies la suprafață și sunt foarte indicate în terapiile afecțiunilor respiratorii, reumatice și dermatologice. În orașul vechi se află complexul spa Catullus, deschis din martie până în octombrie, situat chiar pe plajele lacului Garda, dar mai există un complex, Vergiliu, deschis tot timpul anului, pe drumul principal care leagă Verona de Brescia.
Străvechi conducte de metal leagă Termele Catullus de Grota lui Catullus, în fapt, o locuință romană din epoca augustină, clădită mult după ce viața poetului Catullus se terminase. Unele surse susțin că aici era, de fapt, o baie publică și nu o locuință. Se vizitează fără bilet.

Străduțele orășelului vechi sunt foarte pitorești, pline de terase, gelaterii cu zeci de soiuri de înghețată (eu vă recomand gelateria Mirkoz 😉 ), restaurante, magazine cu ceramică locală, suveniruri și buticuri cu haine estivale. Chiar la intrarea în oraș vă puteți reculege într-o capelă micuță, Chiesa di Sant’Anna della Rocca.

Deși am mai vizitat în trecut Salo și împrejurimile, lacul Garda se dovedește mereu plin de surprize încântătoare. Dacă aveți ocazia, nu vă refuzați un apus de soare pe o bancă de lângă lac cu o înghețată uriașă în mână și cineva drag alături.

Revin curând cu povești din romantica Verona 😉