…mi-a încălzit inima, deși am vizitat-o în decembrie.
Pornisem în această călătorie cu acea candoare și dulce ignoranță turistică, pe care o au și turiștii care vizitează România: urma să mă preumblu printr-o țară exotică, nici prea îndepărtată, încât să zbor ore multe, nici prea apropiată, încat să semene cu plaiurile natale, despre care citisem și auzisem câteva clișee (țară frumoasă, caldă, cu oameni bruneți etc).
Lecturile care mă întâlniseră cu Portugalia erau însemnările zilnice ale Regelui Carol al-II-lea din exilul său, romanul romantico-istoric “Cu inima smulsă din piept”, scris de Radu Paraschivescu, și…câteva articole de promovare turistică de prin reviste. Urma să citesc cândva și “Jurnalul portughez” al lui Mircea Eliade. A, și mai văzusem câteva albume cu poze ale celor care o vizitaseră deja. E drept, că nici nu voiam să știu tot ce era de știut încă de acasă, pentru că descoperirea n-ar mai fi avut nici un farmec.
Portugalia mea imaginară, avea, deci, un peisaj arid, sterp, stâncos, era colorată în galben-portocaliu și pârjolită de un soare strălucitor. Portugalia reală mi s-a dezvăluit în luna decembrie, când verdele vegetației abundente era în toi, în ciuda aerului rece, de iarnă, doar ușor încălzit de zâmbetul unui soare cu dinți, desfășurat pe seninul cerului.
În cele zece zile de călătorie pe meleagurile portugheze am descoperit cu încântare o țară care și-a conservat cu grija trecutul istoric, vast și glorios, o țară în care turismul cultural se îmbină firesc cu cel destinat relaxării și distracției, o țară cu oameni prietenoși și zâmbitori, fără să devină intruzivi, destul de activi din punct de vedere religios și foarte atenți cu educația copiilor.
Am conceput călătoria ca pe un road-trip de la nord spre sud, itinerar posibil datorită rețelei excelente de drumuri naționale și autostrăzi , care a permis să navigăm cu repeziciune între obiectivele zilnice pe care ni le-am propus.
Ziua 1 (23 decembrie) – zbor București-Lisabona/Lisabona-Porto-Guimaraes
Guimaraes este locul de naștere al națiunii (“Aqui nasceu Portugal”), prima sa Capitală, un oraș mândru de istoria sa. Ne-am plimbat pe străduțele sale cochete, i-am vizitat monumentele și am pândit mai bine de o oră aprinderea beculețelor de Crăciun în maiestuosul brad din Largo de Toural. De văzut în Guimaraes: Largo da Oliveira și tot centrul istoric, Castelo de Guimaraes (conform tradiției, locul natal al primului rege al Portugaliei, Afonso Henrique), capela Sao Miguel, Paco dos Duques de Bragança. Recomand: restaurant Buxa și a sa plăcinta cu creveți 😉
Ziua 2 (24 decembrie) – Guimaraes-Penha-Braga
A doua zi, dis-de-dimineață, am luat funicularul și am vizitat Santuario da Penha și parcul învecinat, apoi am pornit către Braga, centrul ecleziastic al Portugaliei. De cum am ajuns, am vizitat cel mai spectaculos sanctuar al Portugaliei, Bom Jesus do Monte. Își merită cu prisosință adjectivul și gradul de comparație superlativ, așa că nu îl ratați dacă ajungeți în zonă. Pont: urcați cu funicularul, model 1882 😉
Braga este un oraș frumos și foarte animat. În Ajun de Crăciun există un obicei foarte vesel, Bananeiro: localnicii se strâng pe câteva dintre străzile comerciale și, acompaniați de un mic taraf, beau un vinișor dulceag, licoros, pe nume Moscatel, și mănâncă…banane. Desigur, ne-am integrat și noi în veselia generală.
Bine de știut: în perioada Crăciunului (24-25), portughezii petrec în familie, iar restaurantele, cu excepția celor orientale sau de tip fast-food, sunt închise seara, iar pentru prânz sunt deschise în intervalul 12.30-14.30 (ora locală). Se poate mânca și în restaurantele marilor hoteluri, dar la un tarif cam piperat și neapărat cu rezervare. Cina se servește începând cu ora 19.30.
Zilele 3 și 4 (25-26 decembrie) – Braga-Viana do Castelo-Porto
Înainte de a părăsi Braga, în dimineața de Crăciun, am vizitat Santuario da Sameiro, construit în 1863, un reper religios de primă mărime în Portugalia. Ca dovadă, era plin de credincioși care asistau la slujba de Crăciun.
Pentru a doua cafea a zilei am ales un orășel pitoresc, port pescăresc și stațiune estivală, Viana do Castelo. Cum era ziua de Crăciun, toate magazinele erau închise, dar străduțele, pustii, dar cochete, răsunau de colinde, care se auzeau din mai multe difuzoare conectate la stații radio.
Porto. Al doilea oraș ca mărime, al Portugaliei este un loc al contrastelor: clădiri monumentale se învecinează cu construcții coșcovite, gata să se prăbușească, restaurante gourmet împart același scuar cu localuri orientale. Adjectivul cu care l-aș descrie este “pestriț”. Găzduiește mulți imigranți și, din acest motiv, poate părea oarecum sărac, dar cu siguranță nu este și merită o a doua șansă pentru prima impresie. Am vazut și mi-au plăcut: Catedrala din Porto – Sé , Biserica Santa Clara (un loc discret care ascunde comori în interior), Torre dos Clerigos, Ribeira, Ponte de Dom Luis I (1886). Nu am intrat și îmi pare rău: în Biserica Sao Francisco. Recomand: restaurant Portucale (pentru servire) și Chez lapin (pentru mâncare, pentru panorama asupra râului Douro și pentru spectacolul cu pescăruși lacomi care fură din farfuriile mesenilor). Nu am vizitat depozitele cu vin de Porto din Vila Nova de Gaia, dar ne-am “împărtășit” cu el în mod repetat. 😀
Ziua 5 (27 decembrie) – Porto-Coimbra
Mi-am dorit mult să vizitez Universitatea din Coimbra cu a sa uimitoare Biblioteca Joanina. Neapărat de văzut dacă ajungeți prin zonă. Ca în multe alte muzee și incinte culturale, copiii au acces gratuit sau o reducere substanțială. Tot în Coimbra și tot pentru copii, portughezii au construit “Portugal dos Pequenitos“, o Portugalie în miniatură, în care și-au găsit locul cele mai importante și mai frumoase clădiri monumentale ale țării și care vorbesc copiilor, dar și adulților, despre istoria glorioasă a imperiului portughez. Și era plin de chiote de pici, care alergau și se foiau neostoit prin și printre micile case/palate/catedrale ca de turtă dulce, deși sunt din beton durabil. Nota 10.
De asemenea, nota maximă pentru hotelul Quintas das Lagrimas și restaurantul său. Un loc romantic și sofisticat.
Ziua 6 (28 decembrie) – Coimbra-Batalha-Fatima-Alcobaça-Obidos-Lisabona
Abația dominicană Santa Maria da Vitoria din Batalha celebrează victoria Regelui Joao I asupra castilienilor în bătălia de la Aljubarrota din 1385. Această victorie a asigurat portughezilor 200 de ani de independență față de Spania. Construcția este o bijuterie în stil gotic cu elemente manueline, iar capelele neterminate, menite să fie un mausoleu octogonal, rețin privirea minute în șir.
Următoarea oprire a zilei a fost la cunoscutul loc de pelerinaj Sanctuarul de la Fatima, unde se spune că Fecioara Maria li s-a arătat, în 1917, timp de 6 luni, din mai până în octombrie, unor copii și le-a revelat un secret important, format din trei viziuni: o imagine a Iadului, producerea unui război mai mare decât Marele Război, pe atunci în plină desfășurare, și prezicerea asasinării unui papă (glonțul cu care s-a încercat asasinarea Papei Ioan Paul al-II-lea în 1981 poate fi văzut în Capela das Apariçoes, montat în coroana Fecioarei). Platforma pe care se strâng pelerinii este enormă și este emoționant să-i vezi pe cei mai devotați dintre ei cum o parcurg în genunchi, indiferent că plouă torențial sau este încinsă de un soare arzător.
Mânăstirea Santa Maria din Alcobaça este cel mai mare edificiu cu destinație religioasă din Portugalia și este construită în stil medieval simplu. Printre altele, găzduiește mormintele Regelui Pedro I și al iubitei sale, Ines de Castro. Legenda spune că mormintele sunt așezate față în față pentru ca, în ziua Învierii, prima persoană pe care o va vedea regele să fie iubita sa. De altfel, povestea iubirii dintre Pedro și Ines este foarte dragă portughezilor, deși, pe lângă romantism, are și o tușă de cruzime. Dragostea celor doi nu era bine văzută la Curtea portugheză, iar Regele Afonso al-IV-lea a ordonat uciderea iubitei fiului său, pe motiv că familia acesteia devenise prea influentă, deci periculoasă. Dupa moartea tatălui său, Pedro devine rege și se răzbună pe doi dintre ucigașii iubitei sale, ordonând să li se smulgă inima din piept. Apoi, pretinzând că era căsătorit cu Ines, îi dezgroapă corpul, o încoronează și obligă curtenii să îngenuncheze în fața reginei și să-i sărute măna descompusă.
Obidos este un orășel pitoresc și vesel, care a fost unul dintre darurile de nuntă ale Regelui Dinis pentru mireasa lui, Isabel de Aragon. În 1282. De asemenea, a fost martor al căsătoriei din 1441 dintre viitorul rege Afonso al-V-lea și verișoara lui, Isabel. Mirele avea 10 ani, iar mireasa, 8!
Mențiune specială pentru ginjinha din Obidos, adică un lichior din vișine, servit în ceșcuțe din ciocolată amară! 😉
Ziua 7 (29 decembrie) – Lisabona
Prima zi în Lisabona am petrecut-o printre…animale. La Oceanario și la Grădina Zoologică.
Oceanario nu m-a impresionat, cu excepția spectacolului dat de castori, care își făceau toaleta matinală. În schimb, Grădina Zoologică m-a fermecat. Are multe animale, unele în regim de semi-libertate, este curată și bine organizată. Nu pierdeți spectacolul cu foci și pe cel cu delfini, acesta din urmă este zilnic de la ora 11 și de la ora 15.
Restul zilei l-am petrecut în Belem. Din păcate, Mosteiro dos Jeronimos era închisă luni, așa că am admirat Torre de Belem la apus, am mai băut o ginjinha și ne-am regalat cu un desert delicios.
Ziua 8 (30 decembrie) – Lisabona-Queluz-Sintra-Cabo da Roca-Estoril-Cascais
O putem numi și “ziua palatelor”. Primul vizitat a fost Palacio de Queluz: impresionant, dar cam coșcovit și…roz. Lucrări de restaurare erau în curs. Are, însă, o grădină foarte frumoasă. Cum Palacio de Mafra era închis, am purces să vedem Palacio Nacional de Sintra, a cărui bucătărie impresionantă, cu cele două coșuri conice, înalte de 33 m fiecare, fură toată atenția. Palacio da Pena este foarte bine întreținut, dar este și cel mai nou (terminat în 1885). Construit în stil eclectic, arată ca un castel din desene animate: colorat în roșu, galben și albastru, are turnuri și turnulețe, crenelate sau maure. Pare oarecum kitschos pe dinafară, dar înăuntru este decorat cu gust.
După-amiaza ne-a purtat în cel mai vestic punct al Europei, Cabo da Roca, și apoi către stațiunile estivale Estoril și Cascais.
Seara am revenit în Lisabona și ne-am oprit direct în Bairro Alto, dornici să ascultăm muzică fado, atât de dragă localnicilor. Cu mult noroc și fără rezervare, am nimerit în templul muzicii fado, Cafe Luso, unde am asistat la un spectacol cu muzică și dansuri tradiționale portugheze. Nu pot pretinde că am devenit un ascultător pasionat de fado, cam prea tristă pentru gusturile mele, dar poate că nu am ascultat acel fado autentic. Așa că, îi mai dau o șansă 😉
Ziua 9 (31 decembrie) – Lisabona
În ultima zi a lui 2014, am vizitat pe îndelete Lisabona, am cumpărat suveniruri și ne-am ales piața în care să petrecem noaptea de Anul Nou. Astfel, am bântuit prin cartierele Lisabonei, cu opriri dese pe străduțele înguste din Alfama și în locurile cu perspectivă asupra întregului oraș.
Am prânzit foarte bine la Cervejaria Trindade, o abație transformată cu succes în berărie.
Am ales să petrecem Revelionul în Praça do Comercio, alături de mii de portughezi și turiști de toate vârstele, sub o ploaie de artificii impresionante.
Ziua 10 (1 ianuarie) – Lisabona-Setubal-Sesimbra-Cabo Espichel
Prima zi din 2015 și ultima a călătoriei am rezervat-o traversării impresionantelor poduri ale Lisabonei: Ponte Vasco da Gama (11 km lungime) și Ponte 25 de Abril (copie fidelă a Golden Gate din San Francisco, SUA). Am urcat și în Cristo Rei, statuia monumentală a lui Iisus, înaltă de 110 m (soclu+statuie), replică a mai faimoasei Cristo Redentor din Rio de Janeiro, dar la fel de impresionantă.
Apoi, plimbare prin stațiunile estivale Setubal, Sesimbra și Cabo Espichel, care ar fi meritat mai mult timp și atenție.
Desigur, rămân de vazut Sudul Portugaliei (Alentejo, Algarve), insulele Madeira și Azore. Și cine știe câte alte comori strânse de această țară mică doar în aparență.
Am revenit acasă cu suveniruri în bagaje și amintiri dragi în suflet. Și cu speranța că vom revedea cândva Portugalia și în anotimpul cald.
Călătorie posibilă cu sprijinul agenției Pink Travel