Am fost la concertul Robbie Williams din Piata Constitutiei si m-a entuziasmat, am dansat si m-am distrat la fel ca pe 19 iulie 2006, la Budapesta, atunci cand l-am vazut pentru prima data live (concert organizat, de altfel, exemplar de catre “tampitii” de unguri). M-a emotionat duetul cu tatal sau pe “Better Man” si mi-au dat lacrimile la finalul omagiului adus lui Freddie Mercury. A cantat ce mi-am dorit, ar fi fost perfect cu “Me and My Monkey”.
De acord ca am fost la concerte la care organizarea din punct de vedere alimentare cu racoritoare, alcoolizate sau nu, a fost mult mai reusita, dar am fost si la altele la fel de ratate din aceeasi perspectiva (U2, Bruxelles, 2010). Totusi, termeni precum “infern” cred ca sunt cel putin exagerati. Am stat si noi la coada in acelasi “infern”: 15 minute pentru obtinerea cardului (da, preferam jetoanele, dar timpul scurs la coada ar fi fost acelasi; “no regrets” pentru falseturile cu par verde ale Deliei), 30 de minute pentru 4 beri si 3 ape (am donat un pahar cu apa cuiva caruia i s-a parut umilitor si prea greu sa stea la coada, dar la indemana si deloc jenant sa intrebe “daca putem lua in considerare sa vindem un pahar cu apa”), 15 minute pentru recuperare bani de pe card (oricum stateam la coada sa iesim din piata).
Imi amintesc ca si la George Michael si Bon Jovi s-a stat prea mult la coada pentru acces, dar impresiile exprimate ulterior au fost cu prioritate despre concertul propriu-zis si, secundar, despre organizarea defectuoasa. Robbie Williams a avut ghinion sa aiba in public cea mai mare concentratie de romani care au (re)descoperit placerea de a isi exprima public nemultumirile si de a carcoti. Si o exerseaza dupa principiul “cand tii un ciocan in mana, toate obiectele din jur iti par cuie”. Si care au uitat pentru ce si-au cumparat bilet. Cei care s-ar duce la Ateneu si s-ar ofusca ca nu se vand floricele sau nachos.
Cineva care nu a fost, din felurite motive, la “Robbie Williams” si cauta acum sa afle cum a fost concertul va gasi nedrept de multe informatii despre erorile impardonabile ale organizatorilor si prea putine despre atmosfera, cantece, voce si artist. Si va trage concluzia ca a merge la un concert live in Romania expune la un teribil pericol de deshidratare.
Interesant cum publicul platitor de bilete la concerte din Romania sustine ca ar da orice, oricat pentru un concert U2, de exemplu, dar si-ar uita visul implinit pentru o rafuiala ca la piata cu omuletii de la organizare. Orice, oricat minus doua beri si o apa.