De cele mai multe ori las să treacă puțin timp după o călătorie înainte să scriu despre ea pentru ca impresiile relevante să se așeze și să se întărească, iar irelevantul buruienos să se dizolve și să se elimine de la sine. Timpul s-a scurs, așadar iată cum arăta Cappadocia în aprilie 2019.

Cappadocia sau Kapadokia este o regiune în Anatolia Centrală, adică în centrul Turciei moderne. Am citit despre ea într-o revistă, anul trecut, iar peisajele sale create de natură din tuf vulcanic acum 30 de milioane de ani, decorate cu baloane multicolore plimbate de curenți pe deasupra, legendele despre caii minunați care i-au dat numele (Cappadocia înseamnă ”ținutul cailor frumoși” în persana veche), pozele cu frescele din bisericile creștine săpate în piatră începând cu secolul IX, dar și uimitoarele orașe subterane care au adăpostit mii de oameni între secolele VI și IX au fost irezistibile. Să le luăm pe rând.

Natură și cultură
În Cappadocia peisajul format în urma erupțiilor vulcanice de acum milioane de ani nu i-a descurajat pe oameni, așa ca l-au luat în stăpânire și l-au adaptat nevoilor vremii. Toată zona este un uriaș muzeu în aer liber care ne vorbește peste secole despre modul lor de viață. Astfel că natura și cultura nu pot fi separate, se conțin una pe alta.

Castelul din pitorescul sătuc Üçhisar este săpat în stâncă și este parțial vizitabil. Unele încăperi adăpostesc magazine cu suveniruri și sunt decorate ca și cum ar fi încă locuite. Din cel mai înalt punct se pot admira câteva din văile din jur presărate cu formațiuni din tuf vulcanic, modelate de vânt și ploi în decursul mileniilor. Străduțele satului sunt pline de terase și clădiri care merită toată atenția. O experiență plăcută căreia îi veți aloca maxim 2 ore cu tot cu opriri la cafea, înghețată, sucuri proaspete de fructe, cumpărături.
Din Üçhisar se ajunge ușor în Valea Porumbeilor și în Valea Iubirii, care se pot viziona panoramic din punctele mai înalte sau din balon, se pot parcurge pe jos (recomand orele răcoroase ale dimineții) și cu mașina sau ATV pe drumurile neasfaltate care le mărginesc.

Göreme este cel mai animat și vesel orășel din regiune, unde află puzderie de hoteluri, pensiuni, campinguri și hoteluri-peșteră. Muzeul în aer liber de pe Valea Göreme este parte din patrimoniul UNESCO și impresionează cu cele peste 30 de capele și mănăstiri săpate în stânca moale de tuf. Datate începând cu secolul IX, cele mai multe sunt decorate cu fresce bizantine cu scene din Vechiul și Noul Testament, din viața lui Iisus și cu faptele sfinților creștini.

O altă zi în Cappadocia poate fi umplută cu o excursie la orașele subterane de la Derinkuyu și Kaimaklı. Cel de la Derinkuyu se crede că ar fi fost casa a aproximativ 20,000 de oameni între secolele VI și IX și este săpat până la 60 de metri adâncime. Arheologii presupun că un tunel de tranzit lung de circa 10 kilometri lega Derinkuyu de Kaimaklı, cel de-al doilea complex subteran descoperit. Camerele de locuit și de rugăciune, cramele, grajdurile și bucătăriile se vizitează prin niște galerii strâmte și joase prin care se trece aplecat sau cu pasul piticului, Nerecomandat celor care suferă de claustrofobie, astm, hipertensiune sau alte afecțiuni cardiovasculare.

După o plăcintă tradițională cu spanac și un ayran, excursia poate continua către Güzelyurt și Valea Ihlara, în apropierea cărora am zărit și încă înzăpezitul munte Hasan Dağı (3268m). Canionul lung de 15 km, care se deschide între sătucul Selime și orășelul Ihlara, este străbătut de râul Melendez și este presărat cu zeci de biserici și mânăstiri creștine de prin secolul XI, săpate în piatră, decorate cu fresce despre viețile sfinților sau ale călugărilor. Câteva ore minunate în natură pentru a arde per pedes multele calorii ale delicioasei gastronomii turcești.

Împătimiții de off-road pot ajunge cu mașini 4×4 până sus pe formațiunile muntoase de unde o priveliște spectaculoasă se deschide către Valea Roșie și Zelve. Nu ocoliți nici vechile așezări troglodite din Ürgüp și vinul alb de pe aici. Sau carnea de miel.
Avanos este vestit pentru vinuri și ceramică, iar la 5 km est de el se află Sarıhan Caravanserai, un han construit la 1238, unde se poate urmări o impresionantă și autentică ceremonie a dervișilor rotitori. Locurile sunt limitate, așa că trebuie să faceți rezervare. Biletul costă 25 euro/persoană, iar ceremonia durează 45 de minute.

Zborul cu balonul
Cappadocia este vestită pentru imaginile cu zeci de baloane cu aer cald colorând cerul senin și survolând peisajul. Pentru a avea parte de această experiență magică este bine să faceți rezervare, mai ales dacă mergeți în sezonul de vârf (aprilie-iunie). Fără rezervare, tariful de 250 euro/persoană e foarte greu de negociat pentru că agențiile și particularii din Göreme care vând aceste excursii susțin că au toate baloanele rezervate pe luni înainte, așa că puțin probabil să obțineți o reducere mai mare de 10-20 euro. Și mai este nevoie de ceva foarte important pentru a admira spectacolul baloanelor: curenți de aer prielnici dis-de-dimineață. De care noi nu am avut parte în cele trei zile petrecute în Cappadocia. Din acest motiv din toate pozele lipsesc baloanele. CSF-NCSF

Cazare și mâncare
Primul și cel mai important lucru referitor la cazare este că nu se pot face rezervări sau modificări ale rezervărilor existente prin booking.com pe teritoriul Turciei, deoarece activitatea acestui operator de turism este suspendată. Din motive neștiute, doar șoptite. Sunt valabile toate rezervările făcute anterior din exteriorul țării.
În Üçhisar recomand Kemal Stone House, o mică pensiune administrată de doi brazilieni gay, situată la o aruncătură de băț de intrarea în castel. Rezervați prânzul sau cina la Saklı Konak Restaurant, #1 între restaurantele din sat conform TripAdvisor. Pe deplin meritat. Feluri tradiționale turcești reinterpretate în stil gourmet.
În Göreme, Panorama Camping este suberb așezat pentru a admira baloanele plutind deasupra zonei (dacă ai noroc), iar Kaya Camping este foarte spațios, curat, bine utilat și amenajat într-o grădină plină de verdeață pentru a-i mulțumi chiar și pe cei mai cârcotași camperi. Un prânz foarte gustos puteți lua la Kebap Zade Restaurant.

Cappadocia s-a dovedit a fi pe măsura așteptărilor și cu siguranță am mai fi găsit ceva de explorat dacă aveam la dispoziție mai mult de trei zile. Probabil că o săptămână e suficientă pentru o vizită pe îndelete.

Informații utile
Dacă doriți să evitați șofatul pe cei aproximativ 1,300 de kilometri rutieri și orele lungi pierdute pe la frontiere, puteți opta pentru o cursă aeriană Istanbul-Nevșehir, capitala regiunii. Transportul local între sate și obiective turistice se face cu celebrele dolmușuri (microbuze).
Restaurantele și hotelurile au POS pentru plăți cu cardul, există și bancomate în localitățile turistice. Vă veți prinde relativ ușor unde se poate negocia și unde sunt prețuri fixe. Cursul euro/liră turcească varia între 6.45-6.6 lire pentru un euro.
Sunt magazine și restaurante unde se vinde alcool, dar și altele unde nu veți găsi decât băuturi răcoritoare. Vestea bună este că aveți de unde alege.
Pentru autostradă se cumpără de la prima benzinărie de pe sensul de mers o vignietă care se lipește pe parbriz și care e încărcată cu o sumă minimă (60 de lire turcești). Se poate suplimenta suma pe parcurs. Dar nu e nevoie pentru că la ieșirea de pe autostradă, când e clar că te îndrepți spre localități de frontieră, există un punct de plată unde se face reglajul: plătești diferența dacă ai folosit autostrada mai mult sau recuperezi banii rămași necheltuiți.
Rețele wi-fi gratuite sunt disponibile în mai toate locurile de cazare și restaurante. Tarifele pentru telefonie și internet comunicate de Vodafone erau (EUR/min, TVA inclus): apel către RO 0.83, către altă țară 1.55 și local 0.83, apel primit 0.6, SMS 0.36, internet 3.09 EUR/MB.