Despre Namibia chiar că nu știam nimic atunci când un grup iubitor de off-road pe dune a propus această destinație de călătorie. Așadar, am comandat rapid un ghid Lonely Planet despre Africa sudică și am început documentarea.
Namibia este o țară din sud-vestul Africii, care se învecinează cu Angola, Zambia, Botswana și Africa de Sud. Numără în jur de 2,200,000 de cetățeni, distribuiți pe aproximativ 825,500 km², adică are una dintre cele mai mici densități ale populației între statele africane (2-3 locuitori/km²; în unele zone este evident că sunt mai multe cornute decât oameni). Aproximativ 190,000 dintre namibieni sunt infectați cu HIV sau au SIDA, fapt care plasează speranța de viață între 43 și 52 de ani. Deci, nu este o țară indicată pentru turism sexual. Dar este perfectă pentru turism de aventură în natură (safari, off-road pe dune, camping).

DSCN4955

Trebuie spus că pentru români nu este tocmai la îndemână să ajungă acolo. Mai întâi trebuie obținută viza de la reprezentanții diplomatici ai Namibiei la…Viena. Documentația necesară (nu prea stufoasă), taxa și pașapoartele se pot trimite prin curier și revin la expeditor pe aceeași cale. Zborul ales de noi (București-Londra-Johannesburg-Windhoek) a inclus o escală de trei ore în Africa de Sud. Pentru care cetățenii români au nevoie de viză de tranzit. Chiar dacă nu părăsesc zona internațională a aeroportului. Viza pentru Africa de Sud se obține la București, dar este nevoie de mult mai multe acte și de calm în fața unei funcționare tinere, dar extrem de ciufute. Româncă. Actele se depun după ce aveți deja viza de Namibia și nu mai devreme de trei săptămâni înainte de plecare. Viza pentru Africa de Sud se obține în zece zile și fără ea nu se poate urca în avion la Otopeni.
Prima impresie despre Namibia, o țară creștină în proportie de 80-90%, a fost curățenia. Cu două luni înainte vizitasem două țări musulmane din nordul Africii, foste colonii franceze, în care igiena nu se număra printre valorile primordiale. Aspectul general al namibienilor, albi și negri, este de oameni îngrijiți, atenți să fie curați, atât ei, cât și mediul în care trăiesc. Până și părul vitelor de pe câmp strălucea în soare. Serios! Chiar nu am văzut vreo vită murdară de bălegar, așa cum sunt destule prin satele din România. Chiar și asta este de mirare în Namibia: au foarte multe turme de animale domestice, deși relieful este unul arid, pe alocuri deșertic, și pare că toate aceste mii de ierbivore domestice, laolaltă cu suratele lor salbatice, își împart o cantitate limitată de verdeață. Mai ales în anii secetoși, cum au fost ultimii, când resursele de apă se diminuează semnificativ. Totuși, animalele pe care le-am văzut arătau prosper. Curios!
Bogățiile naturale ale Namibiei provin din minele de uraniu și diamante, dar o contribuție importantă o au acum și rezervațiile naturale care au devenit o atracție turistică mănoasă.
Namibienii sunt foarte discreți și politicoși. Populația de culoare este în mod cert mai saracă, dar demnă. Cei care speră să primească ceva de la turiști se apropie până la o distanță suficientă cât să fie observați, dar să nu devină intruzivi. Dacă sunt chemați, vin, primesc cu smerenie darul, mulțumesc și se îndepărtează imediat. Li se citește în privire bucuria autentică și recunostința. Nimic care să semene cu cerșetoria agresivă din nordul Africii.

DSCN5137

Zone din Namibia au fost colonizate de englezi, portughezi și germani. Limba oficială este engleza, dar sunt zone unde se poate comunica și în celelalte limbi coloniale. Nu vă adresați în germană membrilor tribului Herero (se recunosc după îmbrăcămintea pitorească), care au fost măcelăriți de germani în 1904 și au pierdut astfel supremația între triburile namibiene. Amintirea a 65,000 de herero uciși este încă foarte proaspătă și îi determină pe urmașii celor rămași în viață să întoarcă spatele la auzul limbii germane.
Pentru a face un tur al Namibiei (în zonele permise turiștilor, adică fără să ne apropiem de minele de diamante), am ales să închiriem mașini potrivite pentru trasee off-road și complet echipate pentru camping. Și au fost cu adevărat complet echipate pentru ca ocupanții lor să aibă tot ce le trebuie pentru viața în condiții de camping în cele două săptămâni ale calatoriei (de la linguriță până la furtun pentru duș).

DSCN4604

E bine de știut că în Namibia s-a păstrat sistemul de șofat britanic, așa că veți găsi volanul în dreapta mașinii, iar în sensul giratoriu intrați prin stânga. 😉 Totuși, nu am dormit mereu în mașină, ci am folosit și celelalte oportunități de cazare namibiene, disponibile pentru toate gusturile și buzunarele, fără rezervare prealabilă: pensiuni, bungalowuri etc. Oricum, somnul în mașină este permis doar în locurile special amenajate (zone de campare). Care trebuie găsite până la ora 17.30, deoarece în luna aprilie, la ora 18.00, în Namibia este întuneric beznă și nu este recomandat șofatul pe timp de noapte, dacă nu doriți să vă izbiți de vreun animal salbatic care se preumblă din diverse motive prin noaptea namibiană. Iar fauna chiar este bogată.
Sunt mai multe modalități de a vedea animale în Namibia. Mai întâi, se văd întâmplător, bântuind pe câmpii în căutare de hrană și apă. Este recomandată fotografierea din mașină, mai ales în cazul celor ce ar putea deveni agresive. Și ca să nu aveți ghinionul rar să călcați pe vreo mamba neagră adormită în iarbă sau pe vreun scorpion. Apoi, pot fi văzute în rezervațiile naturale (deși cam toata țara este o rezervație naturală). Animalele au un regim de semi-libertate, deoarece elefanții rup gardurile și, prin aceste spărturi, pleacă la plimbare și alte specii. Cele mai multe șanse de a le vedea sunt în zori sau înainte de apus, în preajma ochiurilor de apă. Exersați-vă răbdarea! Cel mai mare parc național al Namibiei este Etosha, care găzduiește, pe mai mult de 20,000 km², 114 specii de mamifere, 340 specii de păsări, 16 de reptile și amfibieni, o specie de pește și nenumărate insecte. În cele două zile petrecute în Etosha am văzut un elefant și trei rinoceri, pândiți îndelung la ochiul de apă Moringa. Am mai văzut, în diverse momente ale zilei, girafe, springbok, orix, zebre, antilope impala, gnu albastru. Unii norocoși din grup au zărit chiar o leoaică. Oricum, cine a avut vreodată pisică va ști că în Etosha sunt feline după mirosul specific de urină. Noaptea, se aud țipete/râsete de hienă. Există oportunități de cazare în interiorul parcului, dintre care am ales să campăm la Okakuejo Rest Camp și cazare în bungalowuri la Halali Rest Camp.

DSCN5109

Animale în sălbăticie se pot vedea la Cape Cross Seal Reserve, pe coasta Skeleton, unde peste 100,000 de foci se bălăcesc sau zac la soare, nestingherite de turiștii ce le observă atent de pe o pasarelă din lemn care trece printre ele.

DSCN4876

Există și centre de reabilitare, orfelinate și aziluri pentru feline, dar nu numai. Noi am văzut astfel niște gheparzi pensionari la Cheetah Conservacy, pe lângă Otjiwarongo.
Am mai văzut în Namibia: scorpioni, flamingo, pelicani, facoceri, struți.

DSCN5214

Am vizitat doar o parte dintre mândriile turistice ale Namibiei, dar sunt cu adevărat impresionante și de neratat. Zona Sesriem-Sossuvlei din Namib-Naukluft Park este acoperită de dune pe o suprafață de 32,000 km². Cele mai înalte dune ajung până la 325 m, iar cea mai accesibilă este Duna 45 (aflată la 45 de kilometri de Sesriem, localitatea de acces către Sossuvlei), înaltă de 150 m și formată din nisip roșiatic.

DSCN4674

Am traversat Namib-Naukluft Park, am trecut Tropicul Capricornului, am văzut Rock Arch și am ajuns în Walvis Bay, un orășel-stațiune cu influență britanică, în care se poate face turism de 5*. Recomand croaziera cu vaporașul în golful Walvis, prilej să admirați foci, flamingo, pelicani și să degustați delicioasele stridii locale. Un alt oraș-stațiune este Swakopmund, cu influență germană de această dată. Urcând spre nord-vest, pe coasta Skeleton, am ajuns în Damaraland, zonă în care am admirat masivul Brandberg, cel mai înalt din Namibia (2,573 m), și inscripțiile în piatră de la Twyfelfontein, multe dintre ele datând de acum 6,000 de ani, din Epoca Pietrei și sunt monument-moștenire UNESCO din 2007, prima astfel de distincție din Namibia. În aceeași zonă am văzut și Burnt Mountain, care este, de fapt, un deal pe care nu crește nici o plantă, și Organ Pipes, niște coloane bazaltice nu mai înalte de 4 m. Impresionantă este, însă, Petrified Forest, unde se află trunchiurile a 50 de copaci, lungi de până la 34 m, cu o circumferință de până la 6 m și cu o vârstă estimată de 260 milioane de ani. Se crede că acești copaci, din familia coniferelor, au fost aduși de inundații și, de-a lungul mileniilor, s-au pietrificat din cauza depunerilor de nisip și minerale. În această pădure orizontală am primit explicații și despre planta-simbol a Namibiei, welwitschia, care poate atinge 2 m în diametru și venerabila vârstă de 2,000 de ani.
Gastronomia namibiană este foarte variată și accesibilă tuturor gusturilor. Preparatelor clasice, europene, din carne de porc, vită, miel se adaugă cele exotice, specifice Africii, din carne de zebră, crocodil, orix etc. Stridiile sunt excelente, iar legumele și fructele sunt deosebit de parfumate și gustoase datorită soarelui generos. Cu puține excepții (căpșunile sunt importate din Israel), toate provin din Namibia sau Africa de Sud. Într-un cuvânt: savuros! Recomandări: restaurantul din incinta Oanob Lake Campsite (Rehoboth), restaurantul TUG din Swakopmund și Joe’s Beer House din Windhoek.

Namibia este o țară pentru turiștii iubitori de natură și aventură, care înțeleg și respectă regulile menite să le asigure deplina siguranță și un album cu amintiri exclusiv plăcute.

Călătorie posibilă cu sprijinul agenției Pink Travel