Pentru vara lui 2016 am ales ca destinatie estivala coasta estica a Spaniei, pe care o vizionasem putin cu prilejul calatoriei catre Maroc si Mauritania din ianuarie 2014. Ne doream o vacanta linistita, “la mare, la soare”, cu plaja larga si nisip fin, apa calda si valuri jucause, exces de fructe de mare in farfurie, odihna, dar si cateva plimbari, diurne sau nocturne, prin statiunile si oraselele din zona. Randurile de mai jos vor lamuri, sper, daca am atins aceste obiective.

Costa del Azahar sau “Coasta cu portocali” se intinde pe aproximativ 115 kilometri din coasta de est a Spaniei, intre Vinaros si Almenara. Orasele mai mari ca reper pentru aterizare sunt Barcelona (cca 270 km spre nord) si Valencia (cca 90 km spre sud). Statiunile si oraselele mai cunoscute pe Costa del Azahar sunt Peniscola, Oropesa del Mar, Benicassim si Castellon.

DSCN7509

Oropesa del Mar, localitatea in care am avut cazare, este mai mult un orasel cu vilisoare cochete si apartamente de inchiriat sau nu, in care cei mai multi turisti sunt spanioli ce se bucura de vacanta sau de un week-end la plaja. Cel putin asa arata zona in care se afla hotelul ales de noi, de altfel singurul pe care l-am vazut pe o raza de 300-500 de metri in jur. Era izolat intre proprietati cu gradini incantatoare, cu o vegetatie abundenta si frumos colorata cu flori de leandru, hibiscus, buganvilea, cu gazon perfect si proaspat tuns. Hotelul Jardin de Bellver, pe care l-am ales pe criteriul ca e micut, cochet si ofera libertatea optiunii pentru pranz si cina, adica nu obliga la odiosul “all inclusive”, ar fi fost alegerea perfecta daca in odaile duble cu pat suplimentar ar incapea 3 persoane cu statura adulta dimpreuna cu 3 valize pe care sa le si poata deschide in alta parte decat in baie sau in balcon sau fara sa blocheze dulapul sau frigiderul (gol, de altfel). Asadar, daca faceti turism in 3 si alegeti acest hotel, optati pentru apartament sau dubla+single (asa cum am obtinut noi pana la urma dupa ceva ciorovaiala). La 50 de metri de hotel se afla Platgetes de Bellver, o plaja micuta, ingrijita, prevazuta cu dus si…atat. Voi reveni asupra obiceiurilor de plaja ale spaniolilor un pic mai jos.
Micuta localitate nu este lipsita de atractii turistice. Castelul din Oropesa del Mar a fost construit de mauri prin secolul X, dar a fost apoi abandonat de ei din motive strategice si de siguranta. Prin secolul XVI i-a fost adaugat Turnul Regelui care servea la depistarea din vreme a piratilor si invadatorilor berberi sau francezi. Nu l-am vizitat,  cei mai nelinistiti din grup alegand distractia plina de adrenalina de pe pista de karting Marlon Kart, iar ceilalti deliciile unui cocktail la ceas de seara pe terasa hotelului.

Benicassim este un oras maricel, imediat dupa Oropesa, spre sud. Anual gazduieste, in iulie, cel mai mare festival muzical al Spaniei, FIB (Festival Internacional de Benicassim). In august este, insa, o mare adunare reggae cu dreadurile de rigoare peste tot unde iti arunci privirea. Iubitorii de sport pot strabate Via Verde, o pista de alergare si ciclism, lunga de 5,5 kilometri, care leaga Oropesa de Benicassim.
Plaja din Benicassim este imensa, lunga si lata, bine ingrijita, curata, impartita in mai multe segmente. Noi am ales Plaja Voramar, chiar la intrarea in oras, in dreptul hotelului cu acelasi nume. A fost o optiune de doua ori fericita. Pentru ca este printre putinele segmente de plaja unde te poti intinde pe un sezlong  sub o umbrela din stuf (7 euro/zi/persoana). Si pentru ca este aproape de o sursa de apa, cafea, bere: terasa hotelului Voramar.
Cum spuneam mai sus, obiceiurile spaniole de mers la plaja aduc aminte de vremurile anilor ’80 la Mamaia. Inchiriaza apartamente in cele foarte multe blocuri din oras (cei mai instariti, vilisoare sau apartamente in vila), fac cumparaturile la Mercadona si vin spre plaja, dupa ora 10:00, incarcati de parca pleaca in refugiu: umbrele, colaci, rogojini, papornite cu jucarii de plaja, prosoape, genti frigorifice sau izoterme cu bauturi si gustari, imping carucioare cu copii oracaitori sau mana turma de 2-3 odrasle personale si 4-5 inrudite sau prietene. Nu mi-am dat seama daca acest obicei este o consecinta a faptului ca toate restaurantele, terasele, magazinele si gheretele cu obiecte necesare la plaja sunt in centrul orasului sau la distante de neparcurs prin soare sau daca placerea lor de a se muta cu totul pe plaja peste zi, mancand de la sacosa mic dejun si pranz, a impins spre centrul orasului zona de divertisment nocturn (cina, cumparaturi si alte distractii). La pranz nu este mare inghesuiala in restaurante, cele mai multe cu meniu de gustare usoara, dar seara e buluceala si animatie si e dificil sa gasesti o masa fara rezervare. Mai ales pentru grup mai mare.
Noi am apreciat pranzuri si cine de calitate la “Pizzeria Italia di Filippo” si, mai des, “La Manduca”.

Marea Mediterana este, pe cat de sarata, pe atat de limpede, calda, cu valuri exact cat trebuie pentru o balaceala pe cinste. Nisipul este fin si nu am intalnit nici o scoica, intreaga sau sparta, in apa sau pe plaja. Distractii pe plaja: hidrobicicleta cu tobogan (20 euro/ora) si masaj.
Va recomand si o plimbare de seara pe faleza generoasa, impodobita cu vile in diferite stiluri si purtand nume de fete. Sunt cateva terase unde se poate lua o gustare si un cocktail, in sunetul valurilor la apus.

Peniscola, oras plasat cam la 50 de kilometri nord de Oropesa, ofera un bun prilej de divertisment pentru o seara de concediu. Numele ii vine de la latinescul “peninsula” si are o zona istorica a carui vedeta este Castel dell Papa Luna, in jurul caruia, pe puzderia de stradute, este polarizata toata distractia din statiune. Castelul a fost construit de templieri intre 1294 si 1307, apoi, intre 1415 si 1423, a fost resedinta unui papa schismatic – Papa Benedict al XIII lea de la Avignon (Pedro de Luna) care a murit tot asteptand sa fie rechemat la Roma. In 1960, castelul a fost restaurat pentru a “juca”, alaturi de Peniscola, rolul “Valencia” in renumita pelicula “El Cid”.
Daca va plac fructele de mare proaspete, opriti la restaurantul “La Marinera”, unde romanii norocosi pot fi serviti de Ana, care va explica meniul si va recomanda cele mai proaspete produse. In ianuarie 2014 era printre putinele restaurante deschise in extra-sezon, tot cu Ana la servire. Am revenit dupa mai bine de doi ani si nu am fost dezamagiti.

DSCN7558

In zilele cu nori, se pot face excursii in Castellon (aproximativ 15 km) sau la Valencia (aproximativ 90 de kilometri). Orase mari cu bulevarde largi, centru istoric si artere intesate cu magazine si nelipsitul “El Corte Ingles”.

Asadar, Costa del Azahar este o zona de vacanta pentru spanioli, unde veti auzi limba romana mai mult printre cei care lucreaza in domeniul serviciilor (bucatarii, restaurante, hoteluri etc) si mai putin printre turisti. Am intalnit si ospatari romani care aveau dificultati majore de a traduce meniurile din spaniola in romana. Multi dintre putinii turisti romani sunt si ei traitori in Spania, deci vorbitori de spaniola. Limba engleza e aproape necunoscuta urmasilor conquistadorilor, chiar si in orasele mari. Meniurile in engleza, cand exista, sunt pline de ingrediente in spaniola, iar intr-o farmacie, de exemplu, e o adevarata aventura sa obtii ceva de care ai nevoie.

Daca as reveni in Spania pentru plaja? Hmmm…Imi e greu sa zic acum. Ma mai gandesc.