Sunt putine orase pe lista celor in care mi-ar placea sa traiesc incepand chiar de maine. Milano a devenit unul dintre ele la prima vedere. M-am indragostit de strazile sale largi, impodobite cu magnolii inflorite, de viata pe care am simtit-o pulsand prin toate arterele sale. Cineva imi spunea ca nu ai ce face mai mult de trei zile in Milano: vezi Domul, bati magazinele si…gata! Eu simt ca, in cele trei zile si jumatate pe care le-am avut la dispozitie, am vazut orasul doar superficial si am promis sa revin pentru aprofundare.  Iata, pe scurt, recomandarile mele.

Mai intai, reperele culturale. Desigur, atractia principala a orasului este vestitul Dom, cea de-a treia catedrala din lume ca marime, impodobita cu 3,500 de statui la exterior si sustinuta de 52 de coloane in interior. Constructia sa a durat aproape 430 de ani (1386-1813). Cozile pentru bilete si acces sunt impresionante, dar pot fi evitate in felul urmator: biletele sunt valabile timp de 72 de ore, astfel ca puteti lua biletele astazi, dupa o coada rezonabila (15-30 de minute), si reveniti pentru vizitare a doua zi dimineata, pe la 9:00, cand nu este deloc coada pentru acces, sunt putini vizitatori si puteti fotografia in voie, atat inauntru, cat si pe acoperis. De altfel, cozile se formeaza dupa ora 10:00, asa ca puneti ceasul sa sune mai devreme in ziua care doriti sa vizitati Domul. 😉

DSCN7145

Daca porniti apoi prin Galeria Vittorio Emanuelle II, o reputata zona comerciala, veti ajunge in Piazza della Scala, in care se afla vestitul teatru de opera La Scala, aflat intr-o cladire oarecare ca aspect, pe langa care cei mai multi turisti trec cautand cu ochii ceva mai impresionant de atat, statuia lui Leonardo da Vinci, plasata cu fata spre Arta (La Scala) si cu spatele spre Stat (Palazzo Marino, actualul sediu – banal – al Primariei).

Cealalta atractie majora din Milano este fresca “Cina cea de taina”, pictata de Leonardo da Vinci pe peretele refectoriului unei manastiri dominicane de langa biserica Santa Maria delle Grazie. Fresca, recent restaurata, a inceput sa se degradeze inca inainte de terminarea ei, pentru ca Leonardo a schimbat tehnica de aplicare a pigmentului. Ulterior a fost folosita ca tinta de tir de catre soldatii lui Napoleon, iar, in timpul bombardamentelor din vremea celui de-al doilea razboi mondial, acoperisul cladirii a fost distrus, iar fresca a fost degradata de ploaie. Pe peretele opus se afla fresca “Rastignirea”, zugravita de Donato  Montorfano in 1495, care ar fi meritat mai multa atentie, daca nu am fi fost zoriti sa iesim ca sa intre urmatorul grup.  Vizita dureaza aproximativ 30 de minute, obligatoriu cu ghid, iar biletele se obtin doar cu rezervare prealabila. Eu am gasit bilet cu mare greutate si la un pret dublu prin aplicatia Viator.
Nu ocoliti frumoasa biserica Santa Maria delle Grazie, iar apoi traversati Corso Magenta pentru jumatate de ora de incantare la Casa degli Atellani, in curtea careia se afla via lui Leonardo. Cladirea, proprietate privata, a fost deschisa pentru vizitare in 2015, cu prilejul expozitiei internationale gazduite de Milano.  M-am simtit extraordinar in interioarele rafinate (camera Zodiac) si, mai ales, in gradina superba din spate, in care – legenda spune – Leonardo, gazduit aici pe vremea cand picta “Cina cea de taina”, ar fi plantat cativa butasi de vita de vie din care facea vin. Un moment special pe care se pare ca Leonardo il evoca deseori in ultimii ani ai vietii. Locul viei a fost redescoperit recent si au fost replantate soiurile originale. Intrarea se face printr-o cafenea strajuita de steaguri albastre pe care scrie “Leonardo’s Vineyard”.

DSCN7335

Un loc aparte, care vorbeste despre istoria straveche a orasului, este biserica Sant’Ambrogio, fondata de Sfantul Ambrozie, patronul orasului, in 379. Aspectul actual dateaza din 1080, dupa extinderile din secolul IX.
Iubitorii de arta nu trebuie sa rateze Pinacoteca di Brera, Pinacoteca Ambrosiana si Castelul Sforzesco, care ascund comori de pictura si sculptura, pe care eu le voi admira pe indelete la urmatoarea vizita.

Milano este, fara indoiala, Orasul Modei, astfel ca impatimitii cumparaturilor au de unde alege. Ce mi-a placut foarte mult este ca se pot face cumparaturi practic in tot orasul, nu doar in zona centrala, asa-zis turistica. Am vizitat, fireste, “Patrulaterul de Aur“, strazile intesate de magazine ale designerilor vestiti in toata lumea (Via Montenapoleone, Via Manzoni, Via della Spiga etc), dar m-am bucurat de cumparaturi pe Corso Vittorio Emanuelle II, Corso Venezia, Corso Buenos Aires, Piazza San Babila si Corso Vercelli (in magazinul multi-brand Coin).

O mentiune speciala pentru Parcul Sempione (o plimbare relaxanta printre magnoliile inflorite este tot ce iti poti dori la ceas de seara), cartierul Porta Nuova, plin de zgarie-nori, dar care se incadreaza armonios in ansamblul orasului, si, pentru food travelers,  Eataly, un food-mall, amplasat pe 3 niveluri, spre delectarea gourmetilor autohtoni sau calatori.

Mi-au ramas multe de vazut, dar o prioritate este Navigli, in prezent cel mai animat si boem cartier din Milano.

Mi-a placut cel mai mult ca Milano este un oras viu, alert, foarte animat in toate zonele sale, nu doar in cele turistice, centrale. Orice bulevard sau straduta ofera turistului sau localnicului un restaurant cochet, un boutique elegant sau o cafenea pentru o pauza relaxanta. Un oras in care te simti bine cu orice buget.