Cine doreste sa vada ce a lasat in urma uraganul revolutionar dupa ce a trecut peste fosta “Perla a Antilelor”, acum este momentul sa faca rezervarea. Pentru ca in urmatorii zece ani cam toate aceste urme se vor refugia in muzee, fotografii, filme si in cartile de istorie.

Pentru mine, calatoria in Cuba a fost ca o intoarcere in timp. In Romania anilor ’88-’91. Cam asa.

DSCN6838

Prima impresie nu a fost deloc favorabila. Sa va povestesc. Am ajuns cu ora mai tarziu decat trebuia intr-un aeroport destul de asemanator cu “Baneasa”, poate chiar cu “Otopeniul” de acum 25 de ani. Aici ne-am petrecut urmatoarele doua ore la coada pentru controlul vizei, al pasaportului si pentru poza care se face atat la intrarea pe teritoriul cubanez, cat si la iesire. Am avut ghinionul sa ajungem simultan cu un alt avion si de aici aglomeratia in fata functionarilor, care, nu-i vorba, nu sunt nici ei prea iuti. Dupa ce ne-am recuperat bagajele, la iesire, am constatat ca ploua torential. Iar autocarul care urma sa ne duca la hotel se afla intr-o parcare cam la vreo suta de metri distanta. Am asteptat sa se stranga toti turistii si am pornit. Drumul spre Havana, aproximativ 15 kilometri, a fost parcurs printr-un peisaj bine ascuns privirii de bezna de afara. Cate un felinar chior lumina cand si cand trotuarele ude si pustii. Am zarit, totusi, cateva automobile “old style” depasind usor. Ghidul care ne luase in primire ne-a dadacit cu ardoare exclusiv in limba spaniola, fara ca macar sa intrebe daca pricepem toti ceva. Urma sa constatam in zilele urmatoare ca cei mai multi cubanezi angajati in turism vorbesc o engleza precara. Foarte putine exceptii.
Nervi, oboseala, foame, ploaie, noapte, diferenta de fus orar – din aur sa fi fost Havana si tot ne-am fi intrebat “ce cautam noi aici”!?
Am ajuns, asadar, aproape de miezul noptii la Tryp Habana Libre, unde receptionera ne-a intampinat cu aceeasi solicitudine plina de greata specifica turismului romanesc de pe vremea prieteniei stranse dintre Nea Nicu si Fidel. Hotelul, fost Havana Hilton, inaugurat in 1958 si confiscat in 1959 de catre revolutionari pentru a gazdui cartierul general al lui Fidel Castro, este foarte spatios, inalt de 25 de etaje, balcoanele sale oferind o panorama spectaculoasa asupra orasului. Camerele si paturile sunt foarte mari, in stilul grandoman al americanilor, dar, din pacate, peste toate pluteste un iz de mucegai si de mocheta putreda. Pe usi si pe pereti se intind concrete “flori de mucigai”, vorba poetului, iar in tavane se deschid gauri largi ramase in urma inundatiilor. Din sase ascensoare, doar trei functionau, asa ca a trebuit sa ne exersam rabdarea, mai ales atunci cand, cu un etaj inainte de destinatie, liftul o lua in sens contrar, plimbandu-ne ca pe sardele 10-15 minute in sus si in jos.

Chiar din prima seara am constatat ca in Cuba nimic nu e ieftin pentru turisti. Daca va amintiti, si in Romania obisnuiam sa avem tarife diferite pentru calatori straini. In Cuba, sistemul este chiar mai elaborat: exista doua monede. Peso cubano (CUP) si peso convertible (CUC). 1 CUC = 24 CUP; 1 CUC = 0,90-0,98 Euro. s-a anuntat intentia de a se renunta la acest sistem dual, dar nu cand si cum se va proceda. Banii se pot schimba fie la banci, dar sunt cozi foarte lungi, fie la receptia hotelului in care aveti cazare, dar cursul e dezavantajos. Euro este avantajat fata de dolarul american, caruia i se aplica o suprataxa de 10%.
Asadar, turistii folosesc CUC, care e aproape la paritate cu euro, iar preturile sunt similare cu cele din Italia sau Franta. O doza mica de bere Crystal (bere locala slab alcoolizata) costa 3 CUC; o pizza oarecare, 12-13 CUC; un CD netimbrat sau un tricou sintetic, 15 CUC; o rochie din piata mestesugarilor, 30-35 CUC. Sunt foarte putine locurile in care se poate negocia, iar reducerea oricum nu depaseste 2-3 CUCi. Asa ca, uitati legendele despre cat de ieftin este sa calatoresti in tari sarace.
Cuba nu e ieftina nici macar pentru cubanezi. Exista inca magazine in care se vand produsele de baza (orez, zahar, ulei, faina, sare etc) cu cartela (ca si la noi pe vremuri, sper, definitiv apuse). “Ratia” este, desigur, insuficienta, iar cei ce vor sa cumpere suplimentar o pot face, doar ca la un pret de 5 ori mai mare! In atari conditii, prospera piata neagra, furtisagurile din fabricile de trabucuri sau rom pentru a le vinde la pret de specula si tot felul de alte tehnici de suplimentare a veniturilor. Suna cunoscut, nu?
Prima seara in Havana s-a incheiat, deci, cu o cina submediocra la fast-foodul de la parterul hotelului, unde 4 pizza, 6 doze mici de bere si 2 sticle de apa plata de 0,5 l au costat in jur de 50-60 de euro!

Ziua 1: Havana istorica
Ne-am trezit dis-de-dimineata pentru a face turul Havanei, cumparat de la Havana Tour Company – Daytours,  si am avut mare noroc sa nimerim un ghid de exceptie – Barbara. Ea ne-a plimbat si ne-a explicat Havana si istoria ei, fara sa ne plictiseasca nici macar o clipa. In prima parte a zilei s-a desfasurat plimbarea pe jos prin zona centrala a orasului si apoi in cea istorica (Habana Vieja). Astfel, am pornit din fata hotelului Inglaterra si a cladirii in care se afla Gran Teatro de la Habana, in care se tin spectacole de opera, balet si teatru, precum si concerte simfonice, am traversat catre Parque Central, am trecut pe langa statuia eroului national Jose Marti. si pe langa fostul sediu al companiei Bacardi, cladire ce inca are in varf faimosul liliac. Urmatoarea oprire a fost in spatele Muzeului Revolutiei, unde se afla Granma Memorial, adica un pavilion din sticla si ciment in care se afla barca Granma cu care au sosit Fidel si tovarasii sai revolutionari din Mexic in Cuba in 1956. De jur imprejur se afla obiecte si vehicule folosite in timpul invaziei din Golful Porcilor (1961), ramasitele unui avion – spion doborat, in 1962, in timpul crizei rachetelor si un camion folosit de revolutionari ca sa atace palatul prezidential in 1957, acelasi palat care adaposteste astazi, ca o ironie, Muzeul Revolutiei. In aceeasi zona se afla ramasite din vechiul zid de fortificatie al orasului si un tanc cu care Fidel insusi a tinut piept invaziei din Golful Porcilor.

DSCN6706

Am pornit apoi, pe langa Muzeul Muzicii, sa cautam un loc in care sa ne odihnim putin picioarele si sa ne racorim gatlejurile insetate. Am nimerit cum nu se poate mai bine la El Floridita, localul preferat de Ernest Hemingway, si astfel primul cocktail in Cuba a fost renumitul daiquiri, a carui reteta a fost imbunatatita cu contributia faimosului scriitor, care obisnuia sa faca numeroase degustari ca sa fie sigur ca obtine perfectiunea.
Dupa unul sau doua daiquiri delicioase, dupa ce trupa de muzicanti ne-a delectat cu “Guantanamera” si “Hasta siempre” si ne-am pozat cu bustul romancierului, ne-am continuat excursia pe Calle Obispo, strada emblematica pentru Havana si, totodata, cea mai animata. Numele ii vine de la faptul ca episcopul (obispo) orasului locuia pe aceasta strada, la intersectia cu Calle Oficios. Printre magazine si cladiri cu istorie, pe Calle Obispo se afla vechea farmacie Taquechel, in care se vand cosmetice si produse homeopate cubaneze, dar gazduieste si un muzeu cu obiecte farmaceutice si medicale din secolele XVII-XVIII. Tot aici gasim si hotelul Ambos Mundos, care l-a gazduit pe Ernest Hemingway intre 1932 si 1939 in camera 511, in care scriitorul a inceput romanul “Pentru cine bat clopotele”. Hotelul este plasat in apropiere de barurile preferate de romancier: El Floridita si La Bodeguita del Medio. Cum pe primul il frecventasem deja, l-am vizionat si pe al doilea, un local foarte aglomerat desi nu era inca pranzul, in care s-au veselit pe vremuri, printre altii, Nat King Cole, Pablo Neruda, Gabriel Garcia Marquez si Alejo Carpentier.
Am ajuns apoi, imediat, in Plaza de la Catedral, in care am vizitat, evident, Catedrala San Cristobal, a carei fatada este monument national. Inceputa in 1748 de iezuiti si terminata in 1777 de franciscani, catedrala a fost gazda Papei Ioan Paul al II lea in ianuarie 1998, cand acesta s-a intalnit cu clerul si credinciosii cubanezi. Cubanezii sunt, in principal, catolici, dar multi dintre ei au adoptat religii idolatre aduse de sclavii africani: Santeria, Abakua si Palo Monte.
In fata catedralei, cubaneze imbracate in costume coloniale aplica pupicuri puternic rujate pe obrajii barbatilor, fotografiati contra cativa euro. De aici am pornit pe Calle Mercaderes catre Plaza Vieja, una dintre cel mai frumos restaurate zone din Havana veche. Initial, in 1559, la infiintare, s-a numit Plaza Nueva, dar, ulterior, in secolul XIX, cand orasul s-a dezvoltat, si-a pierdut rolul de piata principala si a devenit Vieja (batrana, veche). Intre 1950 si 1990 a decazut chiar mai rau, transformandu-se in parcare. In centrul pietei se afla o fantana din 1796, imprejmuita cu gard inalt ca sa ii impiedice pe elevii scolii din apropiere sa se scalde in pauze in apa ei, iar intr-un colt se afla un monument cu o simbolistica inca incerta. O femeie goala si cheala, calare pe un cocos, tine in mana dreapta o furculita. Una dintre explicatii este ca monumentul este dedicat femeilor cubaneze, care, in “perioada speciala” dintre 1990 si 1994, nu au ezitat sa se prostitueze ca sa obtina mancare pentru familie. “Perioada speciala” a aparut dupa caderea blocului comunist european si suspendarea ajutorului rusesc, iar cubanezii au constatat colapsul sistemului economic socialist. S-au inchis fabrici din cauza lipsei de combustibil, s-au redus importurile, au aparut intreruperi zilnice in furnizarea de electricitate si apa, s-au redus ratiile la alimente si au scazut salariile. Magazinele cu produse pe cartela inca se numesc “rusesti”, pentru ca erau aprovizionate cu marfuri venite din U.R.S.S.
Urmatoarea oprire a fost in Plaza San Francisco de Asis, construita intre 1580 si 1591 ca sediu al comunitatii franciscane si partial reconstruita in anii 1700. Datorita acusticii deosebite, biserica gazduieste in fiecare sambata concerte cu muzica de camera sau corala. Zona a fost una comerciala, tot aici aflandu-se cladirea veche a vamii (Aduana General de la Republica), construita in 1914, si Lonja del Comercio, cladirea Bursei, construita in 1905 si restaurata in 1995; in prezent aceasta gazduieste birourile unor firme straine care au activitate in Cuba.
Prima parte a excursiei s-a incheiat in Plaza de Armas, in care se afla Palacio de los Capitanes Generales, fosta resedinta a guvernatorilor coloniali, acum Muzeul Orasului. Tot aici este Castillo de la Real Fuerza, datand in secolul XVI, pe unul dintre turnuri fiid postat simbolul orasului: La Giraldilla, o girueta care se regaseste si pe eticheta romului Havana Club 😉 In fata cladirii El Templete se planteaza cu incapatanare arborele ceiba, sacru, dar care cu aceeasi incapatanare, se usuca din cauze misterioase. In spatele acestei cladiri se afla si cea mai scurta si ingusta strada din Havana, Calle Enna.
Excursia noastra a avut inclusa in pret masa de pranz, care a fost una traditionala. Gastronomia cubaneza nu mi s-a parut spectaculoasa, as spune chiar banala, dar cand e bine gatita, mancarea e gustoasa. Garnitura cea mai frecventa pentru carne sau peste este orezul, peste care se toarna un sos cu boabe de fasole neagra. Carnea e bine reprezentata in toate meniurile (porc, vita, pui, iepure; nu prea am vazut miel), la fel pestele si fructele de mare (languste, creveti, calamari). Desertul e, de obicei, constituit din fructe, proaspete sau compot, si ceva gen crema de zahar ars. O mentiune speciala pentru banane, un soi de dimensiuni mai mici decat cele cu care suntem noi obisnuiti, dar foarte gustoase si parfumate. Se intalnesc frecvent si chipsurile din astfel de banane.

Pentru ca Havana este un oras mare, iar distantele intre obiectivele turistice sunt lungi, a doua parte a excursiei a fost facuta cu celebrele automobile din anii ’30-’40, care, am fost surprinsa sa constat, sunt foarte multe pe strazile si soselele din Cuba. Mai bine sau mai rau restaurate, acesti dinozauri galagiosi te plimba in conditii de siguranta relativa oriunde doresti, cu tarife intre 5 si 10 CUC.
Havana este un oras zgomotos, claxonarea fiind o forma de salut, de relaxare sau de amuzament. Pur si simplu, din cand in cand soferii mai claxoneaza un pic. Nu exista reglementari de poluare, asa ca nu va asteptati la aer prea curat, iar strazile sunt pline de gropi, astfel ca plimbarile sunt cam zdruncinate. Cam ca in Bucurestii anilor ’80-’90. Masinile sunt, in schimb, foarte viu colorate, iar orasul, plin de verdeata, asa ca peisajul e foarte placut vazului, chiar daca auzul si olfactivul sunt continuu agresate.

DSCN6846

Dupa ce am strabatut mai multe strazi si bulevarde, inclusiv promenda Malecon de pe malul oceanului, unde seara valurile se inalta peste parapet si stropesc jucaus trecatorii, prima oprire a fost in Plaza de la Revolucion, locul de unde se da ora exacta in Cuba. Piata si cladirile din ea au fost construite la inceputul anilor ’50 si initial s-a numit Plaza Civica. Victoria Revolutiei in 1959 a transformat-o in scena principala pentru festivitati publice, parade militare si sarbatoriri oficiale, unde se strang adesea multimi de pana la un milion de oameni. Tot aici s-a organizat intalnirea Papei Ioan Paul al II lea cu credinciosii in 1998, iar Papa Benedict al XVI lea a oficiat Liturghia in martie 2012.
Cea mai impozanta cladire din piata este Memorialul Jose Marti. Turnul, inalt de 109 metri, a fost inceput in 1953 cu prilejul aniversarii a 100 de ani de la nasterea eroului national si a fost terminat in 1958. In jurul pietei se inalta mai multe cladiri inalte care au adapostit sau inca gazduiesc ministere, dar si Teatrul National, inaugurat in iunie 1959. Din 1995, de pe fatada Ministerului de Interne vegheaza figura in bronz a revolutionarului neostoit care a fost argentinianul Che Guevara si care si-a avut biroul aici la inceputul anilor ’60, pe vremea cand era ministru si presedintele Bancii Nationale. Pe fatada Ministerului Informaticii si Comunicatiilor, care adaposteste si Muzeul Postei, se afla portretul din otel al comandantului revolutionar Camilo Cienfuegos, disparut in mod tainic in 1959. Se pare ca era mai popular decat Fidel ;). In fostul Minister al Justitiei, aflat in spatele monumentului Jose Marti, activeaza acum Consiliul de Stat, Consiliul de Ministri si Comitetul Central al Partidului Comunist. Tot in aceste birouri Fidel Castro l-a intalnit pe papa Ioan Paul al II lea in 1998.
Urmatoarea oprire in excursia noastra a fost in Parcul Almendares, o oaza de verdeata in inima orasului. Apoi am degustat un cocktail de final pe terasa Hotelului Nacional, un simbol al turismului havanez. A gazduit de-a lungul timpului personalitati de anvergura precum Winston Churchill, Fred Astaire, Walt Disney, dar si un congres al Mafiei prin anii ’40.
Prima zi in Havana avea sa se incheie cu celebrul show de cabaret Tropicana, un spectacol colorat de muzica si dans, acompaniat, cum altfel?, de primul “Cuba libre” autentic. Reprezentatia se tine intr-o gradina, in care sute de spectatori sunt inghesuiti umar la umar la mese, semn ca show-ul se bucura inca de mare succes, si dureaza doua ore (22:00-24:00). Exista bilete cu cina inclusa, dar nu recomand, deoarece mancarea este oarecare si rece.

Ziua 2: Havana in detalii contrastante
A doua zi am luat un taxi “old age” din fata Universitatii din Havana, cladire in care a studiat Dreptul Fidel Castro, si ne-am inceput excursia tot de la Hotel Ingalterra, dar de data asta fara ghid si am pornit in sens opus, catre Barrio Chino, cartierul chinezesc in care nu am vazut nici un chinez. Daca va intrebati ce cauta chinezii prin Havana, aflati ca ei au venit inca de pe la mijlocul anilor 1800 ca sa lucreze in industria trestiei de zahar si erau considerati sclavi. Primii chinezi care au scapat de sclavie au inceput sa cultive mango, o noutate pentru Cuba, initiativa care a avut un succes fulminant. Al doilea val de chinezi a venit din California pe la 1869-1875 si, cu banii economisiti acolo, au deschis restaurante in Havana. Chinezii s-au integrat foarte bine in Cuba, au luptat chiar pentru independenta ei si au chiar si cimitir chinezesc in oras. Cartierul nu are o arhitectura specifica, cu exceptia unei porti monumentale. Este locuit de cubanezi saraci, care traiesc in cladiri foarte coscovite si insalubre. Magazinele pentru localnici au pe rafturi marfuri de slaba calitate, asa cum se gasesc la noi in magazinele de la periferie sau satesti. Am intrat si intr-o piata cu produse mestesugaresti, de unde se pot cumpara suveniruri: articole din piele (sandale, posete, brelocuri, mingi de baseball – sportul national – etc) prost finisate; magneti din ceramica, plastic sau lemn; tricouri sintetice sau din bumbac de proasta calitate. Si tot felul de alte nimicuri care se gasesc in toata Cuba, alaturi de bijuterii din argint mai vechi sau mai nou, nenumaratele jurnale ale lui Che Guevara si scrierile lui Fidel, CD-uri si DVD-uri (foarte rare cele cu Buena Vista Social Club). De asemenea, mai pot fi cumparate tricotaje, obiecte din lemn si bijuterii artizanale, dar toate mult prea scumpe pentru calitatea pe care o au.
Am iesit din cartierul chinezesc pe langa Real Fabrica de Tobacos Partagas, acum o ruina, si am ajuns langa Capitoliu. Inaugurata in 1929 de catre dictatorul Gerardo Machado, cladirea este o imitatie a celei din Washington DC, dar chiar mai inalta. Este inaltata pe locul unei foste gradini botanice, ocupat, mai apoi, de prima gara din Havana. Cladirea este acum in curs de restaurare si va redeveni sediul guvernului cubanez. Am trecut pe langa Hotel Saratoga, aflat vizavi, un adevarat hotel de lux cu bar si piscina pe acoperis si foarte dichisit decorat, si am pornit pe stradute murdare, cu caini rapanosi si infometati, cu pampersi intinsi la uscat in balcoane subrede, printre cladiri cu ferestre deschise spre cer si cu fatade din crapaturile carora au crescut ierburi.

DSCN6857

Am mai luat un cocktail si cateva suveniruri din Plaza Vieja si apoi ne-am plimbat pe Malecon, am trecut de Museo del Ron, iar apoi am facut o plimbare mai lunga cu coco-taxi, niste gargarite galbene cu trei locuri (sofer+doi pasageri), al caror motor de scuter contribuie din plin la cacofonia generala de pe strazile Havanei. Desi nu ofera prea multa siguranta, e amuzant sa te deplasezi cu ele prin oras. Soferii ne-au plimbat pe unde am vrut, ne-au condus in locuri cam dubioase de unde am cumparat trabucuri la pret decent, apoi ne-au recomandat un restaurant unde sa mancam bine la pranz, El Baturro, si nu am regretat.

As fi vrut sa scriu aceasta poveste direct de la fata locului, dar in Cuba retelele wi-fi sunt foarte rare sau nefunctionale din cauza supra-aglomerarii. Se pot cumpara carduri de la hotelul la care sunteti cazat sau de pe strada in asa numitele “zone wi-fi” de pe langa cladirile de telefonie ETECSA sau pe langa marile hoteluri. Astfel, vezi din loc in loc aglomerari de cubanezi sau turisti cu telefoane, tablete sau laptopuri, tastand cu frenezie inainte sa expire cardul de acces.

DSCN6830

Cubanezii sunt prietenosi si foarte relaxati. Nu par prea ocupati cu munca, strazile fiind pline cu localnici la orice ora. Fredoneaza si danseaza mai tot timpul, iar femeile sunt foarte cochete si au cea mai ingrijita manichiura pe care am vazut-o vreodata intr-o tara saraca. Desi pe strazi e murdarie, oamenii sunt curat imbracati si ingrijiti. Nu sunt o natie de oameni frumosi, dar sunt foarte isteti si au cunostinte temeinice de istorie si geografie. Mai ales despre lagarul socialist. Stiu imediat unde sa plaseze Romania pe harta, nu confunda romana cu rusa si, desigur, isi amintesc ce prieten bun le-a fost Nea Nicu. Desi au certe dificultati economice, cubanezii nu cartesc fatis si nu au mutre sumbre, timorate, incarcate de resentiment sau depresie. Senini, impacati cumva cu istoria recenta a tarii, cei care nu emigreaza, spera in reconstructia Cubei pe baze economice sanatoase (descentralizare, economie de piata, proprietate privata). Desi lamuriti in privinta socialismului, persista inca marota comunista conform careia capitalismul “putred” aduce cu sine prostitutie, somaj si mafia.
Cuba este o tara in care te simti in siguranta si, in toate prezentarile turistice, se pune accent pe asta. Chiar asa este: nu m-am simtit nici o clipa in pericol de a fi jefuita, exista agenti de paza plantati peste tot in locurile frecventate de turisti. Se simte grija accentuata de a oferi siguranta calatorilor ce vin in numar tot mai mare an de an, in compensatie pentru alte aspecte care nu sunt la nivelul turismului din tarile vecine.

Cu toate contrastele sau poate tocmai datorita lor, mi-a placut Havana si as reveni sa o vad restaurata in toata splendoarea de odinioara, ce inca razbate printre ruine.
Mi-ar placea sa vad atunci si Santiago de Cuba, Santa Clara, Trinidad, Cienfuegos, precum si Cuba profunda, pe care o banuiesc ca e foarte frumoasa.

Calatorie posibila cu sprijinul agentiei Pink Travel