Portugalia…

Portugalia…

…mi-a incalzit inima, desi am vizitat-o in decembrie.
Pornisem in aceasta calatorie cu acea candoare si dulce ignoranta turistica, pe care o au si turistii care viziteaza Romania: urma sa ma preumblu printr-o tara exotica, nici prea indepartata, incat sa zbor ore multe, nici prea apropiata, incat sa semene cu plaiurile natale, despre care citisem si auzisem cateva clisee (tara frumoasa, calda, cu oameni bruneti etc).
Lecturile care ma intalnisera cu Portugalia erau insemnarile zilnice ale Regelui Carol al-II-lea din exilul sau, romanul romantico-istoric “Cu inima smulsa din piept”, scris de Radu Paraschivescu, si…cateva articole de promovare turistica de prin reviste. Urma sa citesc candva si “Jurnalul portughez” al lui Mircea Eliade. A, si mai vazusem cateva albume cu poze ale celor care o vizitasera deja. E drept, ca nici nu voiam sa stiu tot ce era de stiut inca de acasa, pentru ca descoperirea n-ar mai fi avut nici un farmec.
Portugalia mea imaginara, avea, deci, un peisaj arid, sterp, stancos, era colorata in galben-portocaliu si parjolita de un soare stralucitor. Portugalia reala mi s-a dezvaluit in luna decembrie, cand verdele vegetatiei abundente era in toi, in ciuda aerului rece, de iarna, doar usor incalzit de zambetul unui soare cu dinti, desfasurat pe seninul cerului.
In cele zece zile de calatorie pe meleagurile portugheze am descoperit cu incantare o tara care si-a conservat cu grija trecutul istoric, vast si glorios, o tara in care turismul cultural se imbina firesc cu cel destinat relaxarii si distractiei, o tara cu oameni prietenosi si zambitori, fara sa devina intruzivi, destul de activi din punct de vedere religios si foarte atenti cu educatia copiilor.
Am conceput calatoria ca pe un road-trip de la nord spre sud, itinerar posibil datorita retelei excelente de drumuri nationale si autostrazi , care a permis sa navigam cu repeziciune intre obiectivele zilnice pe care ni le-am propus.

Ziua 1 (23 decembrie) – zbor Bucuresti-Lisabona/Lisabona-Porto-Guimaraes
Guimaraes este locul de nastere al natiunii (“Aqui nasceu Portugal”), prima sa Capitala, un oras mandru de istoria sa. Ne-am plimbat pe stradutele sale cochete, i-am vizitat monumentele si am pandit mai bine de o ora aprinderea beculetelor de Craciun in maiestuosul brad din Largo de Toural. De vazut in Guimaraes: Largo da Oliveira si tot centrul istoric, Castelo de Guimaraes (conform traditiei, locul natal al primului rege al Portugaliei, Afonso Henrique), capela Sao Miguel, Paco dos Duques de Braganca. Recomand: restaurant Buxa si a sa placinta cu creveti 😉

Ziua 2 (24 decembrie) – Guimaraes-Penha-Braga
A doua zi, dis-de-dimineata, am luat funicularul si am vizitat Santuario da Penha si parcul invecinat, apoi am pornit catre Braga, centrul ecleziastic al Portugaliei. De cum am ajuns, am vizitat cel mai spectaculos sanctuar al Portugaliei, Bom Jesus do Monte. Isi merita cu prisosinta adjectivul si gradul de comparatie superlativ, asa ca nu il ratati daca ajungeti in zona. Pont: urcati cu funicularul, model 1882 😉
Braga este un oras frumos si foarte animat. In Ajun de Craciun exista un obicei foarte vesel, Bananeiro: localnicii se strang pe cateva dintre strazile comerciale si, acompaniati de un mic taraf, beau un vinisor dulceag, licoros, pe nume Moscatel, si mananca…banane. Desigur, ne-am integrat si noi in veselia generala.

Bine de stiut: in perioada Craciunului (24-25), portughezii petrec in familie, iar restaurantele, cu exceptia celor orientale sau de tip fast-food, sunt inchise seara, iar pentru pranz sunt deschise in intervalul 12.30-14.30 (ora locala). Se poate manca si in restaurantele marilor hoteluri, dar la un tarif cam piperat si neaparat cu rezervare. Cina se serveste incepand cu ora 19.30.

Zilele 3 si 4 (25-26 decembrie) – Braga-Viana do Castelo-Porto
Inainte de a parasi Braga, in dimineata de Craciun, am vizitat Santuario da Sameiro, construit in 1863, un reper religios de prima marime in Portugalia. Ca dovada, era plin de credinciosi care asistau la slujba de Craciun.
Pentru a doua cafea a zilei am ales un orasel pitoresc, port pescaresc si statiune estivala, Viana do Castelo. Cum era ziua de Craciun, toate magazinele erau inchise, dar stradutele, pustii, dar cochete, rasunau de colinde, care se auzeau din mai multe difuzoare conectate la statii radio.
Porto. Al doilea oras ca marime, al Portugaliei este un loc al contrastelor: cladiri momumentale se invecineaza cu constructii coscovite, gata sa se prabuseasca, restaurante gourmet impart acelasi scuar cu localuri orientale.  Adjectivul cu care l-as descrie este “pestrit”. Gazduieste multi imigranti si, din acest motiv, poate parea oarecum sarac, dar cu siguranta nu este si merita o a doua sansa pentru prima impresie. Am vazut si mi-au placut: Catedrala din Porto – Se, Biserica Santa Clara (un loc discret care ascunde comori in interior), Torre dos Clerigos, Ribeira, Ponte de Dom Luis I (1886). Nu am intrat si imi pare rau: in Biserica Sao Francisco. Recomand: restaurant Portucale (pentru servire) si Chez lapin (pentru mancare, pentru panorama asupra raului Douro si pentru spectacolul cu pescarusi lacomi care fura din farfuriile mesenilor). Nu am vizitat depozitele cu vin de Porto din Vila Nova de Gaia, dar ne-am “impartasit” cu el in mod repetat. 😀

DSCN6071

Ziua 5 (27 decembrie) – Porto-Coimbra
Mi-am dorit mult sa vizitez Universitatea din Coimbra cu a sa uimitoare Biblioteca Joanina. Neaparat de vazut daca ajungeti prin zona. Ca in multe alte muzee si incinte culturale, copiii au acces gratuit sau o reducere substantiala. Tot in Coimbra si tot pentru copii, portughezii au construit “Portugal dos Pequenitos“, o Portugalie in miniatura, in care si-au gasit locul cele mai importante si mai frumoase cladiri monumentale ale tarii si care vorbesc copiilor, dar si adultilor, despre istoria glorioasa a imperiului portughez. Si era plin de chiote de pici, care alergau si se foiau neostoit prin si printre micile case/palate/catedrale ca de turta dulce, desi sunt din beton durabil. Nota 10.
De asemenea, nota maxima pentru hotelul Quintas das Lagrimas si restaurantul sau. Un loc romantic si sofisticat.

Ziua 6 (28 decembrie) – Coimbra-Batalha-Fatima-Alcobaca-Obidos-Lisabona
Abatia dominicana Santa Maria da Vitoria din Batalha celebreaza victoria Regelui Joao I asupra castilienilor in batalia de la Aljubarrota din 1385. Aceasta victorie a asigurat portughezilor 200 de ani de independenta fata de Spania. Constructia este o bijuterie in stil gotic cu elemente manueline, iar capelele neterminate, menite sa fie un mausoleu octogonal, retin privirea minute in sir.

DSCN6202

Urmatoarea oprire a zilei a fost la cunoscutul loc de pelerinaj Sanctuarul de la Fatima, unde se spune ca Fecioara Maria li s-a aratat, in 1917, timp de 6 luni, din mai pana in octombrie, unor copii si le-a revelat un secret important, format din trei viziuni: o imagine a Iadului, producerea unui razboi mai mare decat Marele Razboi, pe atunci in plina desfasurare, si prezicerea asasinarii unui papa (glontul cu care s-a incercat asasinarea Papei Ioan Paul al-II-lea in 1981 poate fi vazut in Capela das Aparicoes, montat in coroana Fecioarei). Platforma pe care se strang pelerinii este enorma si este emotionant sa-i vezi pe cei mai devotati dintre ei cum o parcurg in genunchi, indiferent ca ploua torential sau este incinsa de un soare arzator.
Manastirea Santa Maria din Alcobaca este cel mai mare edificiu cu destinatie religioasa din Portugalia si este construita in stil medieval simplu. Printre altele, gazduieste mormintele Regelui Pedro I si al iubitei sale, Ines de Castro. Legenda spune ca  mormintele sunt asezate fata in fata pentru ca, in ziua Invierii, prima persoana pe care o va vedea regele sa fie iubita sa. De altfel, povestea iubirii dintre Pedro si Ines este foarte draga portughezilor, desi, pe langa romantism, are si o tusa de cruzime. Dragostea celor doi nu era bine vazuta la Curtea portugheza, iar Regele Afonso al-IV-lea a ordonat uciderea iubitei fiului sau, pe motiv ca familia acesteia devenise prea influenta, deci periculoasa. Dupa moartea tatalui sau, Pedro devine rege si se razbuna pe doi dintre ucigasii iubitei sale, ordonand sa li se smulga inima din piept. Apoi, pretinzand ca era casatorit cu Ines, ii dezgroapa corpul, o incoroneaza si obliga curtenii sa ingenuncheze in fata reginei si sa-i sarute mana descompusa.

DSCN6231

Obidos este un orasel pitoresc si vesel, care a fost unul dintre darurile de nunta ale Regelui Dinis pentru mireasa lui Isabel de Aragon. In 1282. De asemenea, a fost martor al casatoriei din 1441 dintre viitorul rege Afonso al-V-lea si verisoara lui, Isabel. Mirele avea 10 ani, iar mireasa, 8!
Mentiune speciala pentru ginjinha din Obidos, adica un lichior din visine, servit in cescute din ciocolata amara! 😉

Ziua 7 (29 decembrie) – Lisabona
Prima zi in Lisabona am petrecut-o printre…animale. La Oceanario si la Gradina Zoologica.
Oceanario nu m-a impresionat, cu exceptia spectacolului dat de castori, care isi faceau toaleta matinala. In schimb, Gradina Zoologica m-a fermecat. Are multe animale, unele in regim de semi-libertate, este curata si bine organizata. Nu pierdeti spectacolul cu foci si pe cel cu delfini, acesta din urma este zilnic de la ora 11 si de la ora 15.
Restul zilei l-am petrecut in Belem. Din pacate, Mosteiro dos Jeronimos era inchisa luni, asa ca am admirat Torre de Belem la apus, am mai baut o ginjinha si ne-am regalat cu un desert delicios.

Ziua 8 (30 decembrie) – Lisabona-Queluz-Sintra-Cabo da Roca-Estoril-Cascais
O putem numi si “ziua palatelor”. Primul vizitat a fost Palacio de Queluz: impresionant, dar cam coscovit si…roz. Lucrari de restaurare sunt in curs. Are, insa, o gradina foarte frumoasa. Cum Palacio de Mafra era inchis, am purces sa vedem Palacio Nacional de Sintra, a carui bucatarie impresionanta, cu cele doua cosuri conice, inalte de 33 m fiecare, fura toata atentia. Palacio da Pena este foarte bine intretinut, dar este si cel mai nou (terminat in 1885). Construit in stil eclectic, arata ca un castel din desene animate: colorat in rosu, galben si albastru, are turnuri si turnulete, crenelate sau maure. Pare oarecum kitschos pe dinafara, dar inauntru este decorat cu gust.
Dupa-amiaza ne-a purtat in cel mai vestic punct al Europei, Cabo da Roca, si apoi catre statiunile estivale Estoril si Cascais.
Seara am revenit in Lisabona si ne-am oprit direct in Bairro Alto, dornici sa ascultam muzica fado, atat de draga localnicilor. Cu mult noroc si fara rezervare, am nimerit in templul muzicii fado, Cafe Luso, unde am asistat la un spectacol cu muzica si dansuri traditionale portugheze. Nu pot pretinde ca am devenit un ascultator pasionat de fado, cam prea trista pentru gusturile mele, dar poate ca nu am ascultat acel fado autentic. Asa ca, ii mai dau o sansa 😉

Ziua 9 (31 decembrie) – Lisabona
In ultima zi a lui 2014, am vizitat pe indelete Lisabona, am cumparat suveniruri si ne-am ales piata in care sa petrecem noaptea de Anul Nou. Astfel, am bantuit prin cartierele Lisabonei, cu opriri dese pe stradutele inguste din Alfama si in locurile cu perspectiva asupra intregului oras.

DSCN6447

Am pranzit foarte bine la Cervejaria Trindade, o abatie transformata cu succes in berarie.
Am ales sa petrecem Revelionul in Praca do Comercio, alaturi de mii de portughezi si turisti de toate varstele, sub o ploaie de artificii impresionante.

Ziua 10 (1 ianuarie) – Lisabona-Setubal-Sesimbra-Cabo Espichel
Prima zi din 2015 si ultima a calatoriei am rezervat-o traversarii impresionantelor poduri ale Lisabonei: Ponte Vasco da Gama (11 km lungime) si Ponte 25 de Abril (copie fidela a Golden Gate din San Francisco, SUA). Am urcat si in Cristo Rei, statuia monumentala a lui Iisus, inalta de 110 m (soclu+statuie), replica a mai faimoasei Cristo Redentor din Rio de Janeiro, dar la fel de impresionanta.

DSCN6458

Apoi, plimbare prin statiunile estivale Setubal, Sesimbra si Cabo Espichel, care ar fi meritat mai mult timp si atentie.

Desigur, raman de vazut Sudul Portugaliei (Alentejo, Algarve), insulele Madeira si Azore. Si cine stie cate alte comori stranse de aceasta tara mica in aparenta.
Am revenit acasa cu suveniruri in bagaje si amintiri dragi in suflet. Si cu speranta ca vom revedea candva Portugalia si in anotimpul cald.

Calatorie posibila cu sprijinul agentiei Pink Travel